Haideti sa dansam!

Stiu ca iar mi-am ratacit gandurile printre bagaje si facultati,printre calatorii si case,printre oameni buni si mai putin buni...si am omis sa mai scriu. M-am gandit in fiecare zi la acest blog si la cum ma asteapta el cuminte,fidel si dedicat,oricat de mult as intarzia,sa mai postez cateva nimicuri din viata mea cea plina de detoate. De cand nu am mai dat nici un semn de viata s-au intamplat multe si totusi nu s-a intamplat nimic. Am ras si am plans ca in orice alta luna(si ceva),am calatorit,am dormit,am stat acasa lenesa pe canapea cu orele,am citit,am invatat,am iesit in oras....dar nu stiu exact de ce nu mi-am facut curaj sa mai si tastez cuvinte multe si inghesuite pe un blog public...poate ca am simtit nevoia sa fiu putin mai secretoasa pentru o perioada ca dupa aceea cand reveneam sa par mai interesanta si mai misterioasa(sau nu :D ).
Haideti sa dansam...asta spuneam eu initial...Haideti sa dansam in picioarele goale prin ultimele fire de iarba curate,printre ultimele raze de soare caldut si printre primii stropi de ploaie rece care anunta plecarea oficiala a toamnei si venirea babei Iarna. Haideti cu totii sa profitam la maxim de ultimele zile in care putem purta geci de piele si adidasi,in care mai putem zambi fara sa riscam sa ne ramana fata inghetata asa,in care mai putem amana scoaterea mirosului de naftalina din hainele groase! Haideti sa purtam palarii colorate,tricotate de maini dibace de babuta,sa fentam aerul rece care mai vine cu niste manusi subtirele si sa colindam strazile sa zambim lumii intregi si sa uitam de toate problemele. Toamna este anotimpul meu preferat si am de gand sa imi iau la revedere de la el intr-un mod frumos,in asa fel incat sa nu ii simt lipsa pana anul viitor. Stiu ca nimeni nu mai are foarte mult timp liber si majoritatea se intorc seara acasa obositi,visand la un ceai fierbinte sau dupa caz la o bere si dupa aceea la un pat moale. Dar pentru ceea ce propun eu nu este nevoie de timp liber....toti plecam zilnic de acasa spre scoala,serviciu sau spre ce se mai pleaca asa cu noaptea in cap dar pe drum...pe drum trebuie sa zambim lumii si toamnei si sa incercam sa aducem bucurie si in gandul si sufletul celorlalti oameni. Cand este o zi mohorata nu trebuie sa ne mohoram si noi... Haideti cu totii sa dansam odata cu vantul si cu picurii de ploaie ce vor cadea de zilele urmatoare. Haideti sa fim cu totii bucurosi!

Am chef sa vorbesc despre dragoste

Despre dragoste ce pot spune si nu am spus deja?Nu cred ca sunt multe....Cred in dragoste cu toate puterile.Respir dragoste prin toti potii,as trai cu mangaieri si cuvinte dulci 10 vieti,as dormi doar tinuta in brate,m-as trezi in fiecare dimineata in aceleasi brate calde,as face totul din si pentru dragoste. Nu imi place cand nu exista timp pentru a manifesta aceasta dragoste,nu imi place cand sunt pusa pe un loc secund,nu imi place cand nu sunt bagata in seama dar cui ii place?Eu cred in dragostea eterna din povesti care se naste brusc si nu moare niciodata. Am citit undeva mai devreme ca intalnirea dintre doi oameni nu este niciodata o coincidenta. Nu stiu ce sa cred dar asa la prima vedere inclin spre a spune ca intr-adevar este un sistem complex,bazat in mod cert pe niste formule matematice cu multe integrale si radicali. Cred in planuri de viitor si vise dulci.Cred in casatoria din dragoste si in copiii facuti din dorinta si nu din gresala. Nu cred in moartea dragostei..Intr-adevar,pasiunea se poate diminua si poate nu ramane mereu la fel ca in prima zi cand ochii sclipesc si palmele transpira dar nu cred ca dragostea se stinge vre-o data. Daca dispare inseamna ca nu a fost iubire ci cu totul altceva. (...)

Eu nu! Sau cel putin asa zic acum...

In ultima vreme am o galagie de timp liber. Ca sa mi-l ocup m-am apucat sa citesc,sa ma uit la seriale,sa ajut la confectionarea unor piese de mobilier din lemn...si multe altele dar cand nici aceste activitati nu imi mai pot umple timpul liber,incep si ma gandesc. Veti zice ca majoritatea oamenilor gandesc tot timpul dar nu aici vreau sa ajung. Ma gandesc la toate bazaconiile imaginabile si inimaginabile si descopar cu interes ca unele chiar ma fac sa imi pun niste probleme legate de viata. Peste ceva vreme o sa fac 19 anisori. Sunt micuta,draguta si am toata viata inainte. SUnt constienta de treaba asta doar ca,de curand,in timp ce umblam teleleu prin lumea virtuala creata de facebook,am gasit niste poze. Nu sunt cu mine. Sunt cu o fata cu care obisnuiam sa mai ies in oras.Nu ii pot spune o prietena ci pur si simplu o figura cunoscuta care s-a nimerit a fi in acelasi loc cu mine de mai multe ori. O cunostinta de-a unei cunostinte,de-a unor cunostinte si tot asa. O fata. E cu un an mai mare ca mine acum deci nu stiu daca a facut 20 de ani. Ea era ca orice licean. Iesea in cluburi,bea,fuma,mai fuma si alte chestii,se machia cu negru la ochi,avea pierceuri si dadea din cap pe muzica rock. O fata ca si mine si ca multe dintre fetele pe care le cunosc. Traia clipa la maxim si nu regreta nimic din ce facea. Cu riscul de a ma repeta,era cum am fost si cum sunt si eu. Acum ceva luni,vre-o 9 ca sa fiu mai specifica,a facut o nefacuta si a ramas insarcinata. Parintii ei nici nu au vrut sa auda de avort si au obligat-o sa se marite cu tatal bebeului. Si acum? Si acum este sotie si mama la 20 de ani...din copilul rebel de acum un an nu a mai ramas decat amintirea. Tot ceea ce ai se poate schimba intr-o secunda. Tot ceea ce visezi poate ajunge un mare nimic. Toate aspiratiile de viitor pot ramane doar niste vise dulci pentru ca...intr-o clipa ajungi sa nu mai fii tu...Eu nu voi ajunge asa..dar probabil ca asa se gandea si ea inainte...

Cateii

Pe facebook sunt abonata la siteul adoptiicaini.ro, si primesc zilnic cate o poza cu cate un catel care are nevoie de o casa. Sunt multi,atat de multi incat inima imi trepideaza de fiecare data cand ii vad. SUnt suflete care au nevoie de ajutor de la noi,de la niste fiinte teoretic mai evoluate si mai mari care sa ii poata proteja. Si noi ce facem? Noi ii ranim,ii abandonam,ii gonim,ne speriem de ei pe strada,suntem martori la uciderea lor. Este normal? Este normal sa exisre oameni care sa spuna "nu imi plac cainii" sau "ar trebui omorati cu totii"??? Este normal sa trecem nepasatori pe langa ei pe strada?Sa nu le dam nici un colt de paine doar pentru ca vrem ca ei sa dispara?Este normal ca tratamentele veterinare sa fie atat de scumpe? Este normal ca oamenii sa nu ajute dar sa aiba pretentia ca ei sa fie ajutati? SUnt multe multe intrebari carora nu le gasesc un raspuns. CU durere spun ca nici eu nu sunt departe de acele scursuri sociale pe care le-am descris mai sus. SI eu trec pe langa zeci de pui de catel si intorc privirea pentru ca nu am cum sa ii ajut si ma doare. Si eu refuz sa platesc un tratament pentru ca nu am de unde. Si eu am fost martora la abandonuri si nu am facut nimic. Dar de ce avem suflet sa facem asta? Ar trebui sa se inteleaga ca nu le tin neaparat partea cainilor ci tuturor animalelor. Pisici,cai,iepuri,broaste testoase....toate. Unii nu au la fel de mult noroc ca altii dar este de datoria noastra sa schimbam asta. Ce-ar fi sa ne trezim si noi la realitate si sa contribuim la aceasta societate inainte sa ne plangem de mila ca se intampla diverse in jurul nostru. Aud multi oameni spunand "sunt prea multi caini comunitari. De ce nu ii castreaza cineva sa nu mai faca pui?" SI atunci imi vine raspunsul "Dar tu ce astepti ma vita comunala? De ce stai si tragi concluzii si te crezi destept pentru constatarile pe care le faci? De ce nu scoti din buzunar cativa lei si ii dai frumos unui ong care sa ii foloseasca pentru asta??" Unii spun ca nu pot contribui pentru ca au salariul mic. Pai si bine,dintr-un salariu minim de 600 lei pe luna,2% cat se doneaza inseamna 12 lei,bai vita bolnava. Imi spui tu mie ca nu ai 12 lei? Pai nu-ti mai lua tigari o zi si da banii undeva unde sunt necesari. Si eu sunt fumatoare si cheltuiesc sume imense de bani pe tigari. Dar as da toate tigarile din lume daca as sti ca pot face ceva. Lipsa banilor nu este o scuza. Lipsa de interes in schimb este adevaratul motiv. Deci pentru oamenii care acuza lipsa banilor sau pentru cei care se plang de cum stau lucrurile pe strada,va rog politicos sa nu mai dati din gura fara sens. Pentru ca vorbeke voastre sunt vax nexam si nu denota decat o personalitate jalnica si un caracter infect de om crescut in jungla. Nimeni care nu face ceva nu ar trebui sa aiba dreptul sa se planga. Daca vedeti acest post ca pe un apel comunitar,luati-l ca atare sau luati-l cum vreti,dar face-ti si voi ceva...

Camping

De cateva zile m-am intors de la mare,din Corbu. Am stat la rulota pentru prima data si am constatat ca imi place extrem de mult. Este un sentiment de eliberare totala. Nu aveam prea multe conditii.Un generator care mergea doar cand vroia el ne mai dadea cate o muzica sau cate-o incarcare de telefon,un veceu aproape decent de rulota,ecologic,in care iti incapea jumate de posterior si care pastra excrementele acolo inauntru,conserve calde,cascaval aproape topit,sucuri fierbinti si bere calaie...Nu aveam dus,ne mancau tantarii si ne bazaiau mustele. Desi suna urat,credeti-ma pe cuvant ca a fost genial. Mi-am dat seama ca nu am nevoie de toate aceste lucruri pe care pana atunci le consideram indispensabile. Ce daca merg la toaleta o data la 2 zile? Ce daca nu stiu daca mananc mancare alterata sau nu?Ce daca apa minerala ma ardea pe gat cand o beam? Nu am nevoie de aceste lucruri ca sa fiu fericita. Adormeam in fiecare noapte in zumzete de tantari cu nisip in pat si multa sare in par.Ma trezeam dimineata devreme transpirata si bazaita de muste dar nu aveam probleme. Nu aveam ganduri si griji,eram noi si marea. Puteam face baie cand vroiam,la orice ora din zi sau din noapte,aveam scoici si nisip,pesti si licurici,aveam brate calduroase in care sa ma cuibaresc...aveam liniste. Acesta a fost idealul relaxarii mele. Recunosc ca m-am mai si enervat,am mai si tipat dar nu "mi s-a depus nimic" din toate astea. Adica nu s-au adunat asa cum se aduna in orasul asta imbacsit pe care il numesc "acasa".N-am avut nevoie de haine,farduri,parfumuri,incaltari......aveam ziua costumul de baie si seara un trening.Atat. A fost cu adevarat mirific. NU sunt foarte coerenta pentru ca nu pot exprima in cuvinte ce am trait acolo deci sa imi fie iertate nonsensurile si digresiunile.

Eu,din nou aici,cu si fara subiecte.

In ultima vreme,in repetate randuri am deschis blogul,am apasat pe "postare noua" si m-am blocat la titlu.Veneam in fuga cand aveam o poveste de scris dar cand trebuia sa o scriu o uitam sau mi se parea prea putin importanta,plictisitoare,rece.S-au intamplat multe de cand nu am mai scris. Am dat bacul,am luat bacul,am avut un porumbel,m-am inscris la facultate,nu stiu daca intru la facultate,am fost la mare,am dormit,m-am distrat,mi-am lichefiat creierul pentru a pierde mai usor informatiile indesate cu forta acolo,m-am plictisit,am vazut cele 11 sezoane din M*A*S*H...muuulte. Sa le iau pe rand.Sau mai bine in ordine..
Am avut un porumbel....Pe 26 iunie,in timp ce eu invatam cu drag si spor pentru bacul ce avea sa vina,m-am trezit in casa cu un porumbel. Nu era prima data cand imi intra o pasare pe geam asa ca,am incercat sa ii intind un deget(gandindu-ma ca o sa fuga la fel ca toti ceilalti,inapoi pe geam) si m-a ciupit. Nu m-am dat inapoi si am tinut degetul aratator intins spre porumbel si atunci el s-a urcat pe mine. L-am luat,l-am dus la geam si i-am dat un avant. A zburat. A dat o tura si s-a intors in casa,pe televizor. Nu a mai vrut sa plece. Invatam cu el pe umar,dormeam cu el in pat,ma plimbam prin casa numai insotita.Asa a fost timp de o saptamana.Pleca si se intorcea in fiecare zi. Dupa ce am dat ultima proba de bac,vineri,a venit si a plecat repede,s-a intors sambata,a plecat iar si de atunci nu l-am mai vazut pe...Gogu:). Bacul...pe 28 iunie am pornit de dimineata spre liceu pentru a sustine prima proba a examenului meu de maturitate. Pe 30 la fel si pe 2 iulie...inca o data. Asta a fost bacul. Nu a fost nimic memorabil. Am luat bacul cu o medie destul de mica spre rusinea mea dar...pot sa spun ca macar l-am luat din prima sesiune. M-am inscris la facultatea de medicina veterinara dar nu stiu inca daca am intrat sau nu pentru ca au fost declarati admisi 400 de oameni pe 80 de locuri la taxa.Maine aflu mai multe.La mare am fost in Vama. Nu am ramas nici pe departe atat de dezamagita pe cat ma asteptam. A fost ok. Lume buna,lume mai putin buna,toti amestecati,beti,drogati,chit e ca erau multi multi oameni. Am dormit..vaaaai si ce-am mai dormit.Am recuperat fiecare zi in care m-am trezit la ora 6. M-am distrat si m-am destins cu fiecare ocazie pe care am avut-o iar creierul meu a fost lasat in paragina.Spre rusinea mea,se face o luna de cand nu am mai deschis o carte. Deloc deloc. Pe ziar ma uit de vre-o doua zile. NU am vrut sa mai citesc nimic,sa mai scriu nimic si uite asa am mai baut cate o bere si mi-am relaxat creierul si am uitat aproape tot ce am tocit cu disperare in ultima saptamana dinaintea bacului. Acum,sper sa plec la mare din nou,sper sa imi revin din punct de vedere intelectual,sa intru la facultate si sa fiu fericita!

Prioritatea din fata prioritatii,din fata prioritatii si tot asa...

Dupa cum m-am plans excesiv prin toate locurile prin care am ajuns,luni incepe bacul. Acel bac pe care m-am prefacut ca o sa il astept pregatita,inarmata pana in dinti cu informatii inhalate din aer,din fumul de tigara sau din aburii din baia fierbinte. Nu am constientizat ca ...dau bacul pana acum si nici acum nu excelez la acest capitol. Tot incerc sa imi pun irdine in ganduri,sa imi impun anumite restrictii legate de programul de somn,programul de pauza si....celelalte programele si programase pe care mi le scriu iar si iar be biletele de la cele mai mici pana la cele mai mari. Nu ma pot convinge ca ...ca trebuie sa stiu ceva pentru a reusi sa iau bacul si nu cu orice nota,ci cu una decenta. Nu pot sa realizez ca de aceste 3 examene nesimtite depinde viitorul meu. Pentru ca daca iau o nota mica,automat toate visele pe care le-am avut pana acum,toate planurile legate de facultate,toate sperantele si scenariile pe care mi le-am alcatuit in minte,se vor duce pe apa sambetelor in care faceam orice altceva in afara sa invat. Asta ar trebui sa imi fie prioritatea acum,nu bazaconiile care imi stau lipite de cerebel si imi afecteaza echilibrul. Daca nu as sta sa ma mai gandesc atat de mult la ce voi face DUPA bac,poate as mai avea timp sa fac ceva PANA in bac. ceva util care sa ma ajute sa nu mai stau acasa ca fraiera inca 2 luni si sa dau bacul in acelasi timp cu ceilalti codasi. Daca tot am zis ca sunt o codasa,macar sa fiu una cu stil. Dintre acelea care iau in prima sesiune;). Ma tot intreb,in excesele mele de gandire total pe langa subiectul care ar trebui sa ma intereseze,daca oare asta este intr-adevar prioritatea mea. adica da,tre sa il iau,cu nota mare,tre sa imi fac un viitor,da da da,este o prioritate dar oare nu sunt si alte prioritati inaintea acesteia? CUm ar fi oamenii care mor de foame,plantele care se usuca de la poluare,valurile de tantari care vin de la ploaie,cateii care nu au un adapost,taierea pensiilor,scaderea salariilor...adica...stiu ca suna ciudat...dar peste 6 ani cand voi termina eu facultatea oare vor mai exista salarii in romania?Oare va mai exista romania ? Sau poate ca va fi doar un spatiu pustiu,din care au plecat toti locuitorii pentru ca in loc de salariu,dupa o luna de munca erau platiti cu o frunza de castan,la fel ca si cele pe care le foloseam cand eram mici pe post de bani,cand ne jucam de-a magazinul si vindeam placinte de pamant. Cun ar fi peste 6 ani cand voi iesi mandra absolventa a facultatii de medicina veterinara,sa nu am pe cine sa tratez pentru ca toti cateii au fost mancati de populatia infometata? Ma rog... iar aberez