Cateii

Pe facebook sunt abonata la siteul adoptiicaini.ro, si primesc zilnic cate o poza cu cate un catel care are nevoie de o casa. Sunt multi,atat de multi incat inima imi trepideaza de fiecare data cand ii vad. SUnt suflete care au nevoie de ajutor de la noi,de la niste fiinte teoretic mai evoluate si mai mari care sa ii poata proteja. Si noi ce facem? Noi ii ranim,ii abandonam,ii gonim,ne speriem de ei pe strada,suntem martori la uciderea lor. Este normal? Este normal sa exisre oameni care sa spuna "nu imi plac cainii" sau "ar trebui omorati cu totii"??? Este normal sa trecem nepasatori pe langa ei pe strada?Sa nu le dam nici un colt de paine doar pentru ca vrem ca ei sa dispara?Este normal ca tratamentele veterinare sa fie atat de scumpe? Este normal ca oamenii sa nu ajute dar sa aiba pretentia ca ei sa fie ajutati? SUnt multe multe intrebari carora nu le gasesc un raspuns. CU durere spun ca nici eu nu sunt departe de acele scursuri sociale pe care le-am descris mai sus. SI eu trec pe langa zeci de pui de catel si intorc privirea pentru ca nu am cum sa ii ajut si ma doare. Si eu refuz sa platesc un tratament pentru ca nu am de unde. Si eu am fost martora la abandonuri si nu am facut nimic. Dar de ce avem suflet sa facem asta? Ar trebui sa se inteleaga ca nu le tin neaparat partea cainilor ci tuturor animalelor. Pisici,cai,iepuri,broaste testoase....toate. Unii nu au la fel de mult noroc ca altii dar este de datoria noastra sa schimbam asta. Ce-ar fi sa ne trezim si noi la realitate si sa contribuim la aceasta societate inainte sa ne plangem de mila ca se intampla diverse in jurul nostru. Aud multi oameni spunand "sunt prea multi caini comunitari. De ce nu ii castreaza cineva sa nu mai faca pui?" SI atunci imi vine raspunsul "Dar tu ce astepti ma vita comunala? De ce stai si tragi concluzii si te crezi destept pentru constatarile pe care le faci? De ce nu scoti din buzunar cativa lei si ii dai frumos unui ong care sa ii foloseasca pentru asta??" Unii spun ca nu pot contribui pentru ca au salariul mic. Pai si bine,dintr-un salariu minim de 600 lei pe luna,2% cat se doneaza inseamna 12 lei,bai vita bolnava. Imi spui tu mie ca nu ai 12 lei? Pai nu-ti mai lua tigari o zi si da banii undeva unde sunt necesari. Si eu sunt fumatoare si cheltuiesc sume imense de bani pe tigari. Dar as da toate tigarile din lume daca as sti ca pot face ceva. Lipsa banilor nu este o scuza. Lipsa de interes in schimb este adevaratul motiv. Deci pentru oamenii care acuza lipsa banilor sau pentru cei care se plang de cum stau lucrurile pe strada,va rog politicos sa nu mai dati din gura fara sens. Pentru ca vorbeke voastre sunt vax nexam si nu denota decat o personalitate jalnica si un caracter infect de om crescut in jungla. Nimeni care nu face ceva nu ar trebui sa aiba dreptul sa se planga. Daca vedeti acest post ca pe un apel comunitar,luati-l ca atare sau luati-l cum vreti,dar face-ti si voi ceva...

Camping

De cateva zile m-am intors de la mare,din Corbu. Am stat la rulota pentru prima data si am constatat ca imi place extrem de mult. Este un sentiment de eliberare totala. Nu aveam prea multe conditii.Un generator care mergea doar cand vroia el ne mai dadea cate o muzica sau cate-o incarcare de telefon,un veceu aproape decent de rulota,ecologic,in care iti incapea jumate de posterior si care pastra excrementele acolo inauntru,conserve calde,cascaval aproape topit,sucuri fierbinti si bere calaie...Nu aveam dus,ne mancau tantarii si ne bazaiau mustele. Desi suna urat,credeti-ma pe cuvant ca a fost genial. Mi-am dat seama ca nu am nevoie de toate aceste lucruri pe care pana atunci le consideram indispensabile. Ce daca merg la toaleta o data la 2 zile? Ce daca nu stiu daca mananc mancare alterata sau nu?Ce daca apa minerala ma ardea pe gat cand o beam? Nu am nevoie de aceste lucruri ca sa fiu fericita. Adormeam in fiecare noapte in zumzete de tantari cu nisip in pat si multa sare in par.Ma trezeam dimineata devreme transpirata si bazaita de muste dar nu aveam probleme. Nu aveam ganduri si griji,eram noi si marea. Puteam face baie cand vroiam,la orice ora din zi sau din noapte,aveam scoici si nisip,pesti si licurici,aveam brate calduroase in care sa ma cuibaresc...aveam liniste. Acesta a fost idealul relaxarii mele. Recunosc ca m-am mai si enervat,am mai si tipat dar nu "mi s-a depus nimic" din toate astea. Adica nu s-au adunat asa cum se aduna in orasul asta imbacsit pe care il numesc "acasa".N-am avut nevoie de haine,farduri,parfumuri,incaltari......aveam ziua costumul de baie si seara un trening.Atat. A fost cu adevarat mirific. NU sunt foarte coerenta pentru ca nu pot exprima in cuvinte ce am trait acolo deci sa imi fie iertate nonsensurile si digresiunile.