Eu nu! Sau cel putin asa zic acum...

In ultima vreme am o galagie de timp liber. Ca sa mi-l ocup m-am apucat sa citesc,sa ma uit la seriale,sa ajut la confectionarea unor piese de mobilier din lemn...si multe altele dar cand nici aceste activitati nu imi mai pot umple timpul liber,incep si ma gandesc. Veti zice ca majoritatea oamenilor gandesc tot timpul dar nu aici vreau sa ajung. Ma gandesc la toate bazaconiile imaginabile si inimaginabile si descopar cu interes ca unele chiar ma fac sa imi pun niste probleme legate de viata. Peste ceva vreme o sa fac 19 anisori. Sunt micuta,draguta si am toata viata inainte. SUnt constienta de treaba asta doar ca,de curand,in timp ce umblam teleleu prin lumea virtuala creata de facebook,am gasit niste poze. Nu sunt cu mine. Sunt cu o fata cu care obisnuiam sa mai ies in oras.Nu ii pot spune o prietena ci pur si simplu o figura cunoscuta care s-a nimerit a fi in acelasi loc cu mine de mai multe ori. O cunostinta de-a unei cunostinte,de-a unor cunostinte si tot asa. O fata. E cu un an mai mare ca mine acum deci nu stiu daca a facut 20 de ani. Ea era ca orice licean. Iesea in cluburi,bea,fuma,mai fuma si alte chestii,se machia cu negru la ochi,avea pierceuri si dadea din cap pe muzica rock. O fata ca si mine si ca multe dintre fetele pe care le cunosc. Traia clipa la maxim si nu regreta nimic din ce facea. Cu riscul de a ma repeta,era cum am fost si cum sunt si eu. Acum ceva luni,vre-o 9 ca sa fiu mai specifica,a facut o nefacuta si a ramas insarcinata. Parintii ei nici nu au vrut sa auda de avort si au obligat-o sa se marite cu tatal bebeului. Si acum? Si acum este sotie si mama la 20 de ani...din copilul rebel de acum un an nu a mai ramas decat amintirea. Tot ceea ce ai se poate schimba intr-o secunda. Tot ceea ce visezi poate ajunge un mare nimic. Toate aspiratiile de viitor pot ramane doar niste vise dulci pentru ca...intr-o clipa ajungi sa nu mai fii tu...Eu nu voi ajunge asa..dar probabil ca asa se gandea si ea inainte...