Da,stiu,abia a inceput scoala si eu vorbesc de sfarsitul ei. Care e treaba defapt? Pai,sta in felul urmator.Eu am fost pusa sa scriu,ce-i drept pana in iunie ceva dragut si care sa prinda la publicul larg,despre viata mea de liceu.A mea si a colegilor mei defapt din Caragiale.Eu,evident,cum nu ma pot abtine de la scris am facut de-acum o potentiala poveste care va aparea in caietul tuturor claselor care au absolvit la litera E.Deci e musai sa iasa bine.Acum o sa imi prezint povestea si am nevoie de o parere extrem de sincera pro sau contra ei. Ca dupa aia imi sar toti profii in cap.
" Despre noi ,sunt multe de spus.Totul a inceput in acea toamna din 2006 in care ne-am strans toti in careu pentru prima data.Era o senzatie de presiune pe care nici unul dintre noi nu o mai simtise pana atunci.Inca din prima zi de scoala,generatia noastra de a 9 a,s-a facut cunoscuta prin pozne.Despre costurile reparatiilor pe care l-am suportat?Numai de bine!Pereti sparti,neoane,banci rupte,catedre,table,dulapuri,etc.Draperiile verticale le foloseam pe post de servetele..Oricum,sa stiti ca am platit pentru tot.In vremea aia zburau avioane de hartie, lungi de 40 de cm,pe geam si mergeau in `coloana oficiala` pe Dorobanti, sau ne urmarea directoarea cand fumam pe geam(pentru ca in trecut aruncasem o tigara in capul unui trecator...flambat)
Am chiulit,am copiat,am gonit profesori,ne-am atasat de profesori.Ne-am atasat unii de altii si ne-am certat.Ne-am barfit prin bibloteca si tot noi ne-am prins cu mata-n sac.Am scris,am sters,ne-am indragostit si am suferit.Am regretat ca am gresit si am gresit din nou.Ne-am absolvit pe noi insine si i-am invinuit pe ceilalti.Dupa cum spune si O. Paler, am avut timp pentru proiecte nerespectate,pentru ambitii si boli,sa invinuim destinul si amanuntele.Am primit lectii pe care le-am uitat dupa aceea.Am invatat ca in viata te descurci si iti este de folos farmecul cca 15 minute,dupa aceea,ar fi bine sa mai stii cate ceva.Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie,altora s-ar puea sa nu le pese,si am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca;tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ce pot altii sa faca mai bine ci, cu ce poti tu sa faci,si de asemenea am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci ce poti face tu pentru a-i ajuta.Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.Am invatat ca oricat de bun iti este un prieten,oricum te va rani din cand in cand.Trecutul si circumstantele iti pot influenta personalitatea dar tu esti singurul responsabil de ceea ce devii.Am invatat ca atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,cand te striga un prieten vei gasi mereu puterea de a-l ajuta.
Recunosc ca foarte multe dintre vorbele de mai sus sunt scrise de Octavian Paler ,iar drepturile i-ar trebui recunoscute in totalitate pentru ca eu, nu vreau sa il plagiez,ci vreau sa prezint si altora conceptiile lui,in care fiecare dintre noi se regaseste.
Noi aici ne incheiem excursia liceeneasca dar ne pregatim sa plecam in alta, si apoi in alta, si tot asa, pentru ca sunt atat de multe pregatite pentru noi de-acum incolo.Nimic nu e greu atata timp cat ai vointa si sustinere morala.
Bye bye Cara!"
Cam asta e...acum cand am rescris-o pe calculator nu stiu de ce mi se pare odioasa si jenanta... dar vreau ca si alti critici sa isi spuna cuvantul...
lovely ...
RăspundețiȘtergere