Poveste cu si despre iubire

De multe ori ma gandesc de ce s-a intamplat sa te cunosc asa de devreme,cand eram doar un copil rebel in cautare de distractie de moment si adrenalina.Ma intreb de ce m-am indragostit nebuneste de tine cand eu defapt nu stiam ce e dragostea, atunci?A inflorit dintr-o data un sentiment nou in sufletul meu,un setiment care a crescut in fiecare zi si s-a umflat atat de tare in sufletul meu,incat acum,sta sa explodeze in orice moment.Da,am aflat ce inseamna sa iubesti,sa te dedici trup si suflet persoanei pe care o adori in toate secundele,sa plangi cu lacrimi de crocodil si dupa aceea sa razi de motivul pentru care ai plans.Aceeasi dragoste,te face egoist.Te face sa nu mai vrei sa imparti acea persoana cu nimeni,si mai mult,in momentul in care,exista cineva care atenteaza la bunastarea cuplului din care tu faci parte,esti in stare sa muti si muntii din loc,ca sa elimini acel impediment.Si poate ca nu iti iese din prima. Si stai si iti rozi unghiile gandindu-te cum sa iti salvezi relatia,si plangi si te rogi si mai plangi putin si tot nu iese..si atunci iti dai seama ca este doar o chestiune de timp.Este un lucru neinsemnat,trecator si prea mic pentru ceea ce nutreste in inima ta. Si imi dau seama ca inca sunt un copil,ca el m-a ales dintre atatea fete si ca este ceva in felul meu de a fi care il atrage si il tine langa mine. Si in acel moment el imi reproseaza ca sunt puerila si ca nu gandesc,si atunci ma intreb...de ce m-a ales?Povestea noastra este simpla,ne-am cunoscut,ne-am placut,ne-am indragostit,si asa au trecut aproape 3 ani.Dar ceea ce nu inteleg eu,este de ce sunt tratata ca un copil cand nu trebuie sa fiu tratata ca un copil,iar cand actiunile mele sunt puerile si ar trebui luate ca atare,sunt judecata si blamata ca nu sunt destul de coapta..pentru lumea asta.Am recunoscut si inainte si recunosc si acum cu seninatate,ca eu traiesc in bula mea perfecta.Am o lume doar pentru mine,in care toti danseaza dupa cum le cant eu si toate regulile sunt bune,pentru ca sunt ale mele,si soarele zambeste si de dupa blocul de vis-a-vis.Dar ..de curand,am inceput sa mai scot din cand in cand capul din gaoacea mea,in lumea reala si,am fost foarte bulversata ca lucrurile nu sunt asa de roz cum le credeam eu si cum se vedeau ele din spatele perdelei mele.
Pe aceasta cale,vreau sa ii multumesc unei persoane speciale,care m-a luat,m-a crescut,m-a dadacit,mi-a suportat istericalele si poftele excentrice,m-a sustinut si m-a iubit neconditionat,chiar daca in unele momente,legatura noastra s-a mai subrezit.Si tot pe aceasta cale,vreau sa cer si eu putin mai multa intelegere,intelegere de care beneficiam pe vremea cand eram un copil mult mai rau si acum,cand m-am imbunat,a disparut si intelegerea mea....Ah,si ...te iubesc,in felul meu,in felul in care tie ti-a placut mereu!