Ma doare

Ma doare tot. Ma doare sufletul pana in calcaie. Ma doare pieptul,ma dor mainile,ma dor ochii,genele,degetele. Ma doare sa plang si ma doare sa nu plang. Nu imi gasesc locul si in acelasi timp nu ma pot ridica din pat. Ma doare stomacul,capul si inima. Toate odata. Era un mit cum ca daca te doare un organ al corpului si te lovesti si la un altul,cea de-a doua durere o acapareaza pe prima. Dar aici nu e asa. Durerea din suflet imi face fiecare organ sa tresara,sa trepideze. Incerc sa gasesc diverse explicatii logice pentru care,tot ce am iubit eu mai mult timp de 3 ani,a ales o alta cale. Persoana pentru care eram in stare sa mut muntii din loc,a ales libertatea dupa atata amar de vreme. Am investit semtimente,timp,lacrimi,dorinte,vise,visuri. Am investit tot ce aveam eu mai bun si acum...totul este in zadar. Tremur,imi e frig. Poate pentru ca este frig afara sau poate...ca imi este mie frig pe dinauntru. Era persoana care stia sa ma aline cel mai frumos,persoana pentru care as fi renuntat la orice pe lumea asta. Era iubitul meu,prietenul meu cel mai bun,centrul universului meu,confidentul meu..Era prima voce pe care aveam nevoie sa o aud dimineata pentru a avea o zi buna si ultima pe care aveam nevoie sa o aud seara pentru a visa dulce. Eu sunt inca un copil,si mi-am investit toate resursele in aceasta relatie. El vrea sa isi mai traiasca tineretea cat mai poate. SI are dreptate. Si eu ar trebui sa fac la fel...doar ca acum doare atat de tare... Totul in jur imi aminteste de el. Am poze pe pereti,in calculator,in albume. Am camera plina cu cadouri de la el,dulapul burdusit cu haine de-ale lui. Stiu ca toate trec...stiu ca o sa imi revin,incet incet...dar pana atunci...pana atunci ar trebui sa imi concentrez toata energia pe invatat. AM un bac de luat,am o facultate la care trebuie sa intru,am o cariera de facut. Poate ca,daca era si el langa mine,simteam ca imi e mai usor sa favc toate astea,sau daca nu mai usor,nu mi se parea o drama daca nu reuseam sa le imbin eu,pentru ca el mereu venea si ma conducea usor de la spate. Il iubesc mai mult decat ar trebui. Si el ma iubeste,poate prea mult. Acum,trebuie sa profitam si noi de viata pe care o avem in fata,sa vedem de ce este in stare lumea asta in care ne invartim,sa vedem ce oameni roiesc in jurul nostru,sa incercam sa ii infruntam singuri. Si poate cine stie... daca intr-adevar ne iubim atat de mult pe cat...simt eu cel putin,in final sigur vom ajunge tot impreuna,tinandu-ne strans de maini si mergand cu pasi mici prin viata pe care o vom duce impreuna pana la adanci batraneti. Chiar am incredere in sentimentele pe care le am..sau pe care le avem amandoi,si mi-e greu sa cred ca pana la urma,se vor risipi....Poate ca asa este cel mai bine.. dar...Dar nu stiu ce sa fac. Pentru ca,de fiecare data cand m-a durut inima,din diverse motive,importante,grave,el a fost mereu acolo. Dar acum cine mai e?Taman el a ales sa plece...Te iubesc,Cornel. STiu ca vei citi asta si vreau sa iti transmit si tie ca nu am scris ca sa vezi tu. Ci pentru ca...asta este inlocuitorul tau.