Prioritatea din fata prioritatii,din fata prioritatii si tot asa...

Dupa cum m-am plans excesiv prin toate locurile prin care am ajuns,luni incepe bacul. Acel bac pe care m-am prefacut ca o sa il astept pregatita,inarmata pana in dinti cu informatii inhalate din aer,din fumul de tigara sau din aburii din baia fierbinte. Nu am constientizat ca ...dau bacul pana acum si nici acum nu excelez la acest capitol. Tot incerc sa imi pun irdine in ganduri,sa imi impun anumite restrictii legate de programul de somn,programul de pauza si....celelalte programele si programase pe care mi le scriu iar si iar be biletele de la cele mai mici pana la cele mai mari. Nu ma pot convinge ca ...ca trebuie sa stiu ceva pentru a reusi sa iau bacul si nu cu orice nota,ci cu una decenta. Nu pot sa realizez ca de aceste 3 examene nesimtite depinde viitorul meu. Pentru ca daca iau o nota mica,automat toate visele pe care le-am avut pana acum,toate planurile legate de facultate,toate sperantele si scenariile pe care mi le-am alcatuit in minte,se vor duce pe apa sambetelor in care faceam orice altceva in afara sa invat. Asta ar trebui sa imi fie prioritatea acum,nu bazaconiile care imi stau lipite de cerebel si imi afecteaza echilibrul. Daca nu as sta sa ma mai gandesc atat de mult la ce voi face DUPA bac,poate as mai avea timp sa fac ceva PANA in bac. ceva util care sa ma ajute sa nu mai stau acasa ca fraiera inca 2 luni si sa dau bacul in acelasi timp cu ceilalti codasi. Daca tot am zis ca sunt o codasa,macar sa fiu una cu stil. Dintre acelea care iau in prima sesiune;). Ma tot intreb,in excesele mele de gandire total pe langa subiectul care ar trebui sa ma intereseze,daca oare asta este intr-adevar prioritatea mea. adica da,tre sa il iau,cu nota mare,tre sa imi fac un viitor,da da da,este o prioritate dar oare nu sunt si alte prioritati inaintea acesteia? CUm ar fi oamenii care mor de foame,plantele care se usuca de la poluare,valurile de tantari care vin de la ploaie,cateii care nu au un adapost,taierea pensiilor,scaderea salariilor...adica...stiu ca suna ciudat...dar peste 6 ani cand voi termina eu facultatea oare vor mai exista salarii in romania?Oare va mai exista romania ? Sau poate ca va fi doar un spatiu pustiu,din care au plecat toti locuitorii pentru ca in loc de salariu,dupa o luna de munca erau platiti cu o frunza de castan,la fel ca si cele pe care le foloseam cand eram mici pe post de bani,cand ne jucam de-a magazinul si vindeam placinte de pamant. Cun ar fi peste 6 ani cand voi iesi mandra absolventa a facultatii de medicina veterinara,sa nu am pe cine sa tratez pentru ca toti cateii au fost mancati de populatia infometata? Ma rog... iar aberez

Am fost pradata de un hot ..stupid.

Pana acum cateva zeci de minute ma puteam lauda ca nu mi-a fost furat nimic niciodata. Nu mi-au fost furate sandvisurile la scoala,nici banii de eugenie sau vre-un pix,nu am ramas fara telefon sau portofel,nici macar proprietatile de la monopoly sau jetoanele de poker nu mi s-au imputinat asa...subit.
Dar,cum pentru toate exista un inceput,pana si eu am fost pradata de un hot...cam dubios si neinspirat,sa-l numesc asa. Am constatat ca mi-au disparut acumulatorii din aparatul foto...dar nu asa oricum,ci mi-au fost inlocuiti cu niste baterii Duracell alcaline. Nu stiu cand s-a intamplat si cu atat mai mult,nu stiu de ce s-a intamplat.Pentru ca bateriile domnului hot sunt pline,dat fiind ca aparatul meu a mers in continuare si el este foarte pretentios de obicei cand este vorba de ce ii intra in dos. Deci,undeva in intervalul 10-17 iunie 2010,o persoana posibil bolnava de cleptomanie dar care are si o constiinta foarte sensibila,s-a gandit sa faca un mic schimb neautorizat,in timp ce eu scapasem din ochi micutul aparat care imortalizeaza momente frumoase. Mi-ar fi placut sa se intample ca in filme si sa il prinda si pe individul furacios int-o poza exact cand isi baca manutele slinoase in aparatul meu foto. Nu pot sa spun ca sufar rau dupa acei acumulatori..desi erau singurii pe care ii aveam dar nu inteleg de ce s-a intamplat acest lucru.Asa ca,daca persoana in cauza este blogger si vede acest post,il rog frumos,chiar si sub titulatura de anonim sa imi spuna cand,cum si de ce a facut asta. Promit sa nu ma supar si sa nu ii cer inapoi ceea ce este al meu defapt,pentru ca stiu ca oricum nu o sa primesc. Dar...sunt curioasa de circumstantele in care s-a petrecut nefericitul eveniment.

Azi nu!

Azi am dormit pana tarziu,atat de tarziu incat ochii mei nu se mai puteau dezobisnui sa stea inchisi. Am facut eforturi mari sa ma holbez la soarele care lovea nerabdator cu razele lui lungi in geamul de la camera mea. De obicei il surprind cand rasare. In fiecare zi concurez cu soarele sa vedem cine se trezeste mai devreme. Azi in schimb...nu!
M-am ridicat cu greu din pat,m-am tarat la baie,apoi la bucatarie,apoi la caietul de romana si tot asa... Azi nu vreau sa mai aud de nimeni. Azi vreau sa ascult pe repeat melodia asta cu "azi nu" iar si iar si iar si iar. Nu vreau sa mai vad fete,nu vreau sa mai aud voci,nu vreau sa mai vad mesaje scrise,nu vreau sa miros parfumuri,nu vreau sa sortez cercei,nu vreau nimic. Azi am ratat inceputul zilei si continuarea s-a dovedit a fi prea proasta. Azi vreau sa ascund telefonul undeva unde sa nu il mai pot gasi pentru ca singurul motiv pentru care as vrea sa sune ar fi ca sa aud de la celalalt capat al firului "imi pare rau". Si asta nu se va intampla in mod cert. Deci nu ma intereseaza nimeni altcineva care m-ar putea cauta. Nu ma intereseaza de poze,de rochii,de defilari,de baluri,de pantofi,de caiete,de invitatii,de dulcegarii si de despartiri siropoase de oamenii care au stat in fata mea la catedra pentru 4 ani. Azi nu ma intereseaza daca e cutremur sau daca mai ia foc vre-o piata. Azi nu vreau sa aud politica,nu vreau sa stiu de greve sau de blocaje in trafic,nici de masina pe care mi-o doresc atat de mult nu ma mai intereseaza...nu acum. Mi-as dori sa vina seara mai repede si sa gasesc o strada lunga si goala pe care sa merg. Aiurea. Nu vreau sa mai vorbesc,sa imi exprim pareri pentru ca...aparent azi ele nu sunt bune de nimic. Nici teiul nu mai miroase a tei..doar ca asta nu am constatat azi ci ieri...dar.... nici de asta nu ma pot agata acum. Liliacul s-a ofilt de mult deci azi....NU! Azi nu mai vreau nici sa scriu...desi nu credeam ca se va intampla asta.... poate maine...va fi altfel...

Mai este atat de putin...

Fix o saptamana si ...anii de liceu vor aparea in vocabularul meu insotiti de timpul trecut. Imi amintesc ca anul trecut,in perioada asta cand pregateam clasa pentru fosta generatie de E din liceu,vorbeam cu colegii si spuneam ca noi vom face si vom drege si ne-ar placea sa fim cum sunt ei in acest moment si...ca mai avem mult pana atunci. Mai aveam un an in fata. Un an care parea atat de lung si care s-a dovedit a fi cel mai scurt dintre toti. Acum este randul nostru. Este randul meu sa defilez pe bulevard,sa raspund "PREZENT" la ultima strigare a catalogului,cu aceeasi emotie pe care am avut-o si cand am fost prima data numita ca elev in acest liceu. Cand eram clasa a 8a,Caragiale era visul meu. Am facut-o si pe asta. Nu a fost asa cum m-am asteptat,am injurat de multe ori oamenii de la cel mai neinsemnat pana la cel despre care pot spune ca e important. NU ma refer la cineva anume acum. Ma refer pur si simplu la persoana X. Incerc sa pun lucrurile cap la cap si sa inteleg ce a fost liceul. Au fost cei mai frumosi ani? Poate au fost cei mai frumosi ani de pana acum,dar nu cred ca LICEUL in sine a avut un rol important. Pur si simplu s-a sincronizat perfect perioada cu niste momente importante din viata mea. A fost frumos si in liceu. Am facut multe. Le pot povesti copiilor si nepotilor mei si copiilor si nepotilor altora zile intregi fara sa ma repet si fara sa plictisesc. Fiecare zi a avut ceva foarte special. De la nervii pe care ii primeam bonus la cafeaua de dimineata,la emotia pe care o simteam cand trebuia sa intru pe scena la festivalul de teatru,la fata de copil nevinovat pe care o postam cand faceam ceva rau sau cand trebuia sa ii scap pe ceilalti care faceau ceva rau,la escapadele nepermise....sunt multe. Dintre ele,majoritatea m-au scos din sarite cand s-au intamplat.Am fost pusa in situatii jenante,am fost tinta unor scandaluri de proportii si niciodata nu mi s-a multumit pentru nici unul din lucrurile pe care le-am facut pentru acel colectiv. Ma plimbam ieri prin curtea liceului si mi-am dat seama ca imi va fi dor. De toate relele de care am avut parte si de toate lucrurile bune. De bucuria pe care am simtit-o cand am trecut la informatica in clasa a 10 a si de bucuria pe care am simtit-o in fiecare dintre aceste 8 semestre cand am trecut la matematica. Vreau sa se termine....am zis-o si o repet.Prefer sa mi se taie 3 degete decat sa mai fac o data liceul.Liceul ala cel putin...si asta gandesc in momentul de fata.Poate peste 5 ani o sa fiu de alta parere. Momentan .... vreau doar sa pun foaie peste foaie si sa le adaug cu grija la povestea mea.Per total,am fost incredibil de fericita in anii de liceu. Doar ca imi e greu sa separ evenimentele.Mi-e greu sa pun intr-un raft ce s-a intamplat in liceu in astia 4 ani si ce s-a intamplat in viata mea in astia 4 ani. Nu imi plac finalurile. Nu sunt inca pregatita sa plec de acasa fara rezerva de injuraturi destinate colegilor... e ciudat.... Ani de liceu...