In continuare detest sa cresc

Nu sunt atat de mare. Am doar 18 ani,12 clase aproape terminate,si un bac care ma asteapta peste 4 saptamani. Stiu ca pentru majoritatea suna banal. Toti cei care au adaugat aceasta experienta a bacului la dosar,se gandesc acum pfff penibil.Da,in totalitate de acord.Promit ca voi strange pe o foaie toti termenii si sintagmele din aceeasi breasla cu simplu,penibil,floare la ureche,etc. si in ziua in care voi vedea pe lista, in dreptul numelui meu scris cu verde aprins PROMOVAT,voi tipa din toti rarunchii pe Dorobanti toate acele cuvintele care acum nu fac altceva decat sa presare sare pe rana. O rana momentan inexistenta dar care se afla in curs de realizare. Tuturor cred ca le-a fost frica in ultima luna dinainte de bac si toti s-au gandit macar pentru o clipa,in ce canal isi vor stabili domiciliul in caz ca nu promoveaza.
Ma gandesc doar ca va fi exact ca injectiile care mi se faceau cand eram mica mica,la o policlinica dubioasa de pe strada Targu Neamt. Mai exact,eu,copilul care asteapta cu ochii bulbucati de frica venirea acului cel mare,este atat de speriat si incearca sa se concentreze atat de mult asupra momentului,incat nici nu isi da seama cand s-a intampat.Deci cum stau acum aici si scriu,voi sta si dupa bac,probabi,daca voi mai avea acces la vre-un sambure de tehnologie daca nu iese bine,si voi zice,a trecut si asta.
Nu imi place deloc cand ma gandesc ca in anii trecuti,in perioada asta deja imi faceam bagajul pentru mare si alte escapade iar acum,cand ii aud pe cei care mai au un an sau doi pana la momentul acesta cum vorbesc despre plecari si bronz si iesiri la gratare si toate lucrurile dupa care tanjesc eu acum,imi vine sa... nu stiu sa ce. Sa ma ascund bine de tot sa nu ma mai gaseasca bacul cand va veni. Nu imi place sa ma gandesc ca defapt nu voi scapa de toate la 15 iunie cum eram obisnuita ci ...cu mult notoc pe 9 iulie. Si dupa aia sa te tii. Ca ine inscrierea la facultate,si alt stres si alt timp care trece pe langa mine si o sa ma trezesc in august,epuizata si cu o tona de lucruri de facut. Nu imi place sa cresc pentru ca vad cum eu...nu prea mai sunt eu.Si din oglinda in fiecare zi ma priveste una din duduitele-viitoare doamne,pe care le vad eu dimineata la metrou,si mai zambesc cand vad ca nu si-au asortat poseta cu pantofii.Spre ipostaza asta ma indrept si eu acum.Si peste un an,in mod sigur se va gasi o pustoaica de liceu care sa rada cand voi avea pantofi mov,geanta neagra si bluza verde:)