Haideti sa dansam!

Stiu ca iar mi-am ratacit gandurile printre bagaje si facultati,printre calatorii si case,printre oameni buni si mai putin buni...si am omis sa mai scriu. M-am gandit in fiecare zi la acest blog si la cum ma asteapta el cuminte,fidel si dedicat,oricat de mult as intarzia,sa mai postez cateva nimicuri din viata mea cea plina de detoate. De cand nu am mai dat nici un semn de viata s-au intamplat multe si totusi nu s-a intamplat nimic. Am ras si am plans ca in orice alta luna(si ceva),am calatorit,am dormit,am stat acasa lenesa pe canapea cu orele,am citit,am invatat,am iesit in oras....dar nu stiu exact de ce nu mi-am facut curaj sa mai si tastez cuvinte multe si inghesuite pe un blog public...poate ca am simtit nevoia sa fiu putin mai secretoasa pentru o perioada ca dupa aceea cand reveneam sa par mai interesanta si mai misterioasa(sau nu :D ).
Haideti sa dansam...asta spuneam eu initial...Haideti sa dansam in picioarele goale prin ultimele fire de iarba curate,printre ultimele raze de soare caldut si printre primii stropi de ploaie rece care anunta plecarea oficiala a toamnei si venirea babei Iarna. Haideti cu totii sa profitam la maxim de ultimele zile in care putem purta geci de piele si adidasi,in care mai putem zambi fara sa riscam sa ne ramana fata inghetata asa,in care mai putem amana scoaterea mirosului de naftalina din hainele groase! Haideti sa purtam palarii colorate,tricotate de maini dibace de babuta,sa fentam aerul rece care mai vine cu niste manusi subtirele si sa colindam strazile sa zambim lumii intregi si sa uitam de toate problemele. Toamna este anotimpul meu preferat si am de gand sa imi iau la revedere de la el intr-un mod frumos,in asa fel incat sa nu ii simt lipsa pana anul viitor. Stiu ca nimeni nu mai are foarte mult timp liber si majoritatea se intorc seara acasa obositi,visand la un ceai fierbinte sau dupa caz la o bere si dupa aceea la un pat moale. Dar pentru ceea ce propun eu nu este nevoie de timp liber....toti plecam zilnic de acasa spre scoala,serviciu sau spre ce se mai pleaca asa cu noaptea in cap dar pe drum...pe drum trebuie sa zambim lumii si toamnei si sa incercam sa aducem bucurie si in gandul si sufletul celorlalti oameni. Cand este o zi mohorata nu trebuie sa ne mohoram si noi... Haideti cu totii sa dansam odata cu vantul si cu picurii de ploaie ce vor cadea de zilele urmatoare. Haideti sa fim cu totii bucurosi!

Am chef sa vorbesc despre dragoste

Despre dragoste ce pot spune si nu am spus deja?Nu cred ca sunt multe....Cred in dragoste cu toate puterile.Respir dragoste prin toti potii,as trai cu mangaieri si cuvinte dulci 10 vieti,as dormi doar tinuta in brate,m-as trezi in fiecare dimineata in aceleasi brate calde,as face totul din si pentru dragoste. Nu imi place cand nu exista timp pentru a manifesta aceasta dragoste,nu imi place cand sunt pusa pe un loc secund,nu imi place cand nu sunt bagata in seama dar cui ii place?Eu cred in dragostea eterna din povesti care se naste brusc si nu moare niciodata. Am citit undeva mai devreme ca intalnirea dintre doi oameni nu este niciodata o coincidenta. Nu stiu ce sa cred dar asa la prima vedere inclin spre a spune ca intr-adevar este un sistem complex,bazat in mod cert pe niste formule matematice cu multe integrale si radicali. Cred in planuri de viitor si vise dulci.Cred in casatoria din dragoste si in copiii facuti din dorinta si nu din gresala. Nu cred in moartea dragostei..Intr-adevar,pasiunea se poate diminua si poate nu ramane mereu la fel ca in prima zi cand ochii sclipesc si palmele transpira dar nu cred ca dragostea se stinge vre-o data. Daca dispare inseamna ca nu a fost iubire ci cu totul altceva. (...)

Eu nu! Sau cel putin asa zic acum...

In ultima vreme am o galagie de timp liber. Ca sa mi-l ocup m-am apucat sa citesc,sa ma uit la seriale,sa ajut la confectionarea unor piese de mobilier din lemn...si multe altele dar cand nici aceste activitati nu imi mai pot umple timpul liber,incep si ma gandesc. Veti zice ca majoritatea oamenilor gandesc tot timpul dar nu aici vreau sa ajung. Ma gandesc la toate bazaconiile imaginabile si inimaginabile si descopar cu interes ca unele chiar ma fac sa imi pun niste probleme legate de viata. Peste ceva vreme o sa fac 19 anisori. Sunt micuta,draguta si am toata viata inainte. SUnt constienta de treaba asta doar ca,de curand,in timp ce umblam teleleu prin lumea virtuala creata de facebook,am gasit niste poze. Nu sunt cu mine. Sunt cu o fata cu care obisnuiam sa mai ies in oras.Nu ii pot spune o prietena ci pur si simplu o figura cunoscuta care s-a nimerit a fi in acelasi loc cu mine de mai multe ori. O cunostinta de-a unei cunostinte,de-a unor cunostinte si tot asa. O fata. E cu un an mai mare ca mine acum deci nu stiu daca a facut 20 de ani. Ea era ca orice licean. Iesea in cluburi,bea,fuma,mai fuma si alte chestii,se machia cu negru la ochi,avea pierceuri si dadea din cap pe muzica rock. O fata ca si mine si ca multe dintre fetele pe care le cunosc. Traia clipa la maxim si nu regreta nimic din ce facea. Cu riscul de a ma repeta,era cum am fost si cum sunt si eu. Acum ceva luni,vre-o 9 ca sa fiu mai specifica,a facut o nefacuta si a ramas insarcinata. Parintii ei nici nu au vrut sa auda de avort si au obligat-o sa se marite cu tatal bebeului. Si acum? Si acum este sotie si mama la 20 de ani...din copilul rebel de acum un an nu a mai ramas decat amintirea. Tot ceea ce ai se poate schimba intr-o secunda. Tot ceea ce visezi poate ajunge un mare nimic. Toate aspiratiile de viitor pot ramane doar niste vise dulci pentru ca...intr-o clipa ajungi sa nu mai fii tu...Eu nu voi ajunge asa..dar probabil ca asa se gandea si ea inainte...

Cateii

Pe facebook sunt abonata la siteul adoptiicaini.ro, si primesc zilnic cate o poza cu cate un catel care are nevoie de o casa. Sunt multi,atat de multi incat inima imi trepideaza de fiecare data cand ii vad. SUnt suflete care au nevoie de ajutor de la noi,de la niste fiinte teoretic mai evoluate si mai mari care sa ii poata proteja. Si noi ce facem? Noi ii ranim,ii abandonam,ii gonim,ne speriem de ei pe strada,suntem martori la uciderea lor. Este normal? Este normal sa exisre oameni care sa spuna "nu imi plac cainii" sau "ar trebui omorati cu totii"??? Este normal sa trecem nepasatori pe langa ei pe strada?Sa nu le dam nici un colt de paine doar pentru ca vrem ca ei sa dispara?Este normal ca tratamentele veterinare sa fie atat de scumpe? Este normal ca oamenii sa nu ajute dar sa aiba pretentia ca ei sa fie ajutati? SUnt multe multe intrebari carora nu le gasesc un raspuns. CU durere spun ca nici eu nu sunt departe de acele scursuri sociale pe care le-am descris mai sus. SI eu trec pe langa zeci de pui de catel si intorc privirea pentru ca nu am cum sa ii ajut si ma doare. Si eu refuz sa platesc un tratament pentru ca nu am de unde. Si eu am fost martora la abandonuri si nu am facut nimic. Dar de ce avem suflet sa facem asta? Ar trebui sa se inteleaga ca nu le tin neaparat partea cainilor ci tuturor animalelor. Pisici,cai,iepuri,broaste testoase....toate. Unii nu au la fel de mult noroc ca altii dar este de datoria noastra sa schimbam asta. Ce-ar fi sa ne trezim si noi la realitate si sa contribuim la aceasta societate inainte sa ne plangem de mila ca se intampla diverse in jurul nostru. Aud multi oameni spunand "sunt prea multi caini comunitari. De ce nu ii castreaza cineva sa nu mai faca pui?" SI atunci imi vine raspunsul "Dar tu ce astepti ma vita comunala? De ce stai si tragi concluzii si te crezi destept pentru constatarile pe care le faci? De ce nu scoti din buzunar cativa lei si ii dai frumos unui ong care sa ii foloseasca pentru asta??" Unii spun ca nu pot contribui pentru ca au salariul mic. Pai si bine,dintr-un salariu minim de 600 lei pe luna,2% cat se doneaza inseamna 12 lei,bai vita bolnava. Imi spui tu mie ca nu ai 12 lei? Pai nu-ti mai lua tigari o zi si da banii undeva unde sunt necesari. Si eu sunt fumatoare si cheltuiesc sume imense de bani pe tigari. Dar as da toate tigarile din lume daca as sti ca pot face ceva. Lipsa banilor nu este o scuza. Lipsa de interes in schimb este adevaratul motiv. Deci pentru oamenii care acuza lipsa banilor sau pentru cei care se plang de cum stau lucrurile pe strada,va rog politicos sa nu mai dati din gura fara sens. Pentru ca vorbeke voastre sunt vax nexam si nu denota decat o personalitate jalnica si un caracter infect de om crescut in jungla. Nimeni care nu face ceva nu ar trebui sa aiba dreptul sa se planga. Daca vedeti acest post ca pe un apel comunitar,luati-l ca atare sau luati-l cum vreti,dar face-ti si voi ceva...

Camping

De cateva zile m-am intors de la mare,din Corbu. Am stat la rulota pentru prima data si am constatat ca imi place extrem de mult. Este un sentiment de eliberare totala. Nu aveam prea multe conditii.Un generator care mergea doar cand vroia el ne mai dadea cate o muzica sau cate-o incarcare de telefon,un veceu aproape decent de rulota,ecologic,in care iti incapea jumate de posterior si care pastra excrementele acolo inauntru,conserve calde,cascaval aproape topit,sucuri fierbinti si bere calaie...Nu aveam dus,ne mancau tantarii si ne bazaiau mustele. Desi suna urat,credeti-ma pe cuvant ca a fost genial. Mi-am dat seama ca nu am nevoie de toate aceste lucruri pe care pana atunci le consideram indispensabile. Ce daca merg la toaleta o data la 2 zile? Ce daca nu stiu daca mananc mancare alterata sau nu?Ce daca apa minerala ma ardea pe gat cand o beam? Nu am nevoie de aceste lucruri ca sa fiu fericita. Adormeam in fiecare noapte in zumzete de tantari cu nisip in pat si multa sare in par.Ma trezeam dimineata devreme transpirata si bazaita de muste dar nu aveam probleme. Nu aveam ganduri si griji,eram noi si marea. Puteam face baie cand vroiam,la orice ora din zi sau din noapte,aveam scoici si nisip,pesti si licurici,aveam brate calduroase in care sa ma cuibaresc...aveam liniste. Acesta a fost idealul relaxarii mele. Recunosc ca m-am mai si enervat,am mai si tipat dar nu "mi s-a depus nimic" din toate astea. Adica nu s-au adunat asa cum se aduna in orasul asta imbacsit pe care il numesc "acasa".N-am avut nevoie de haine,farduri,parfumuri,incaltari......aveam ziua costumul de baie si seara un trening.Atat. A fost cu adevarat mirific. NU sunt foarte coerenta pentru ca nu pot exprima in cuvinte ce am trait acolo deci sa imi fie iertate nonsensurile si digresiunile.

Eu,din nou aici,cu si fara subiecte.

In ultima vreme,in repetate randuri am deschis blogul,am apasat pe "postare noua" si m-am blocat la titlu.Veneam in fuga cand aveam o poveste de scris dar cand trebuia sa o scriu o uitam sau mi se parea prea putin importanta,plictisitoare,rece.S-au intamplat multe de cand nu am mai scris. Am dat bacul,am luat bacul,am avut un porumbel,m-am inscris la facultate,nu stiu daca intru la facultate,am fost la mare,am dormit,m-am distrat,mi-am lichefiat creierul pentru a pierde mai usor informatiile indesate cu forta acolo,m-am plictisit,am vazut cele 11 sezoane din M*A*S*H...muuulte. Sa le iau pe rand.Sau mai bine in ordine..
Am avut un porumbel....Pe 26 iunie,in timp ce eu invatam cu drag si spor pentru bacul ce avea sa vina,m-am trezit in casa cu un porumbel. Nu era prima data cand imi intra o pasare pe geam asa ca,am incercat sa ii intind un deget(gandindu-ma ca o sa fuga la fel ca toti ceilalti,inapoi pe geam) si m-a ciupit. Nu m-am dat inapoi si am tinut degetul aratator intins spre porumbel si atunci el s-a urcat pe mine. L-am luat,l-am dus la geam si i-am dat un avant. A zburat. A dat o tura si s-a intors in casa,pe televizor. Nu a mai vrut sa plece. Invatam cu el pe umar,dormeam cu el in pat,ma plimbam prin casa numai insotita.Asa a fost timp de o saptamana.Pleca si se intorcea in fiecare zi. Dupa ce am dat ultima proba de bac,vineri,a venit si a plecat repede,s-a intors sambata,a plecat iar si de atunci nu l-am mai vazut pe...Gogu:). Bacul...pe 28 iunie am pornit de dimineata spre liceu pentru a sustine prima proba a examenului meu de maturitate. Pe 30 la fel si pe 2 iulie...inca o data. Asta a fost bacul. Nu a fost nimic memorabil. Am luat bacul cu o medie destul de mica spre rusinea mea dar...pot sa spun ca macar l-am luat din prima sesiune. M-am inscris la facultatea de medicina veterinara dar nu stiu inca daca am intrat sau nu pentru ca au fost declarati admisi 400 de oameni pe 80 de locuri la taxa.Maine aflu mai multe.La mare am fost in Vama. Nu am ramas nici pe departe atat de dezamagita pe cat ma asteptam. A fost ok. Lume buna,lume mai putin buna,toti amestecati,beti,drogati,chit e ca erau multi multi oameni. Am dormit..vaaaai si ce-am mai dormit.Am recuperat fiecare zi in care m-am trezit la ora 6. M-am distrat si m-am destins cu fiecare ocazie pe care am avut-o iar creierul meu a fost lasat in paragina.Spre rusinea mea,se face o luna de cand nu am mai deschis o carte. Deloc deloc. Pe ziar ma uit de vre-o doua zile. NU am vrut sa mai citesc nimic,sa mai scriu nimic si uite asa am mai baut cate o bere si mi-am relaxat creierul si am uitat aproape tot ce am tocit cu disperare in ultima saptamana dinaintea bacului. Acum,sper sa plec la mare din nou,sper sa imi revin din punct de vedere intelectual,sa intru la facultate si sa fiu fericita!

Prioritatea din fata prioritatii,din fata prioritatii si tot asa...

Dupa cum m-am plans excesiv prin toate locurile prin care am ajuns,luni incepe bacul. Acel bac pe care m-am prefacut ca o sa il astept pregatita,inarmata pana in dinti cu informatii inhalate din aer,din fumul de tigara sau din aburii din baia fierbinte. Nu am constientizat ca ...dau bacul pana acum si nici acum nu excelez la acest capitol. Tot incerc sa imi pun irdine in ganduri,sa imi impun anumite restrictii legate de programul de somn,programul de pauza si....celelalte programele si programase pe care mi le scriu iar si iar be biletele de la cele mai mici pana la cele mai mari. Nu ma pot convinge ca ...ca trebuie sa stiu ceva pentru a reusi sa iau bacul si nu cu orice nota,ci cu una decenta. Nu pot sa realizez ca de aceste 3 examene nesimtite depinde viitorul meu. Pentru ca daca iau o nota mica,automat toate visele pe care le-am avut pana acum,toate planurile legate de facultate,toate sperantele si scenariile pe care mi le-am alcatuit in minte,se vor duce pe apa sambetelor in care faceam orice altceva in afara sa invat. Asta ar trebui sa imi fie prioritatea acum,nu bazaconiile care imi stau lipite de cerebel si imi afecteaza echilibrul. Daca nu as sta sa ma mai gandesc atat de mult la ce voi face DUPA bac,poate as mai avea timp sa fac ceva PANA in bac. ceva util care sa ma ajute sa nu mai stau acasa ca fraiera inca 2 luni si sa dau bacul in acelasi timp cu ceilalti codasi. Daca tot am zis ca sunt o codasa,macar sa fiu una cu stil. Dintre acelea care iau in prima sesiune;). Ma tot intreb,in excesele mele de gandire total pe langa subiectul care ar trebui sa ma intereseze,daca oare asta este intr-adevar prioritatea mea. adica da,tre sa il iau,cu nota mare,tre sa imi fac un viitor,da da da,este o prioritate dar oare nu sunt si alte prioritati inaintea acesteia? CUm ar fi oamenii care mor de foame,plantele care se usuca de la poluare,valurile de tantari care vin de la ploaie,cateii care nu au un adapost,taierea pensiilor,scaderea salariilor...adica...stiu ca suna ciudat...dar peste 6 ani cand voi termina eu facultatea oare vor mai exista salarii in romania?Oare va mai exista romania ? Sau poate ca va fi doar un spatiu pustiu,din care au plecat toti locuitorii pentru ca in loc de salariu,dupa o luna de munca erau platiti cu o frunza de castan,la fel ca si cele pe care le foloseam cand eram mici pe post de bani,cand ne jucam de-a magazinul si vindeam placinte de pamant. Cun ar fi peste 6 ani cand voi iesi mandra absolventa a facultatii de medicina veterinara,sa nu am pe cine sa tratez pentru ca toti cateii au fost mancati de populatia infometata? Ma rog... iar aberez

Am fost pradata de un hot ..stupid.

Pana acum cateva zeci de minute ma puteam lauda ca nu mi-a fost furat nimic niciodata. Nu mi-au fost furate sandvisurile la scoala,nici banii de eugenie sau vre-un pix,nu am ramas fara telefon sau portofel,nici macar proprietatile de la monopoly sau jetoanele de poker nu mi s-au imputinat asa...subit.
Dar,cum pentru toate exista un inceput,pana si eu am fost pradata de un hot...cam dubios si neinspirat,sa-l numesc asa. Am constatat ca mi-au disparut acumulatorii din aparatul foto...dar nu asa oricum,ci mi-au fost inlocuiti cu niste baterii Duracell alcaline. Nu stiu cand s-a intamplat si cu atat mai mult,nu stiu de ce s-a intamplat.Pentru ca bateriile domnului hot sunt pline,dat fiind ca aparatul meu a mers in continuare si el este foarte pretentios de obicei cand este vorba de ce ii intra in dos. Deci,undeva in intervalul 10-17 iunie 2010,o persoana posibil bolnava de cleptomanie dar care are si o constiinta foarte sensibila,s-a gandit sa faca un mic schimb neautorizat,in timp ce eu scapasem din ochi micutul aparat care imortalizeaza momente frumoase. Mi-ar fi placut sa se intample ca in filme si sa il prinda si pe individul furacios int-o poza exact cand isi baca manutele slinoase in aparatul meu foto. Nu pot sa spun ca sufar rau dupa acei acumulatori..desi erau singurii pe care ii aveam dar nu inteleg de ce s-a intamplat acest lucru.Asa ca,daca persoana in cauza este blogger si vede acest post,il rog frumos,chiar si sub titulatura de anonim sa imi spuna cand,cum si de ce a facut asta. Promit sa nu ma supar si sa nu ii cer inapoi ceea ce este al meu defapt,pentru ca stiu ca oricum nu o sa primesc. Dar...sunt curioasa de circumstantele in care s-a petrecut nefericitul eveniment.

Azi nu!

Azi am dormit pana tarziu,atat de tarziu incat ochii mei nu se mai puteau dezobisnui sa stea inchisi. Am facut eforturi mari sa ma holbez la soarele care lovea nerabdator cu razele lui lungi in geamul de la camera mea. De obicei il surprind cand rasare. In fiecare zi concurez cu soarele sa vedem cine se trezeste mai devreme. Azi in schimb...nu!
M-am ridicat cu greu din pat,m-am tarat la baie,apoi la bucatarie,apoi la caietul de romana si tot asa... Azi nu vreau sa mai aud de nimeni. Azi vreau sa ascult pe repeat melodia asta cu "azi nu" iar si iar si iar si iar. Nu vreau sa mai vad fete,nu vreau sa mai aud voci,nu vreau sa mai vad mesaje scrise,nu vreau sa miros parfumuri,nu vreau sa sortez cercei,nu vreau nimic. Azi am ratat inceputul zilei si continuarea s-a dovedit a fi prea proasta. Azi vreau sa ascund telefonul undeva unde sa nu il mai pot gasi pentru ca singurul motiv pentru care as vrea sa sune ar fi ca sa aud de la celalalt capat al firului "imi pare rau". Si asta nu se va intampla in mod cert. Deci nu ma intereseaza nimeni altcineva care m-ar putea cauta. Nu ma intereseaza de poze,de rochii,de defilari,de baluri,de pantofi,de caiete,de invitatii,de dulcegarii si de despartiri siropoase de oamenii care au stat in fata mea la catedra pentru 4 ani. Azi nu ma intereseaza daca e cutremur sau daca mai ia foc vre-o piata. Azi nu vreau sa aud politica,nu vreau sa stiu de greve sau de blocaje in trafic,nici de masina pe care mi-o doresc atat de mult nu ma mai intereseaza...nu acum. Mi-as dori sa vina seara mai repede si sa gasesc o strada lunga si goala pe care sa merg. Aiurea. Nu vreau sa mai vorbesc,sa imi exprim pareri pentru ca...aparent azi ele nu sunt bune de nimic. Nici teiul nu mai miroase a tei..doar ca asta nu am constatat azi ci ieri...dar.... nici de asta nu ma pot agata acum. Liliacul s-a ofilt de mult deci azi....NU! Azi nu mai vreau nici sa scriu...desi nu credeam ca se va intampla asta.... poate maine...va fi altfel...

Mai este atat de putin...

Fix o saptamana si ...anii de liceu vor aparea in vocabularul meu insotiti de timpul trecut. Imi amintesc ca anul trecut,in perioada asta cand pregateam clasa pentru fosta generatie de E din liceu,vorbeam cu colegii si spuneam ca noi vom face si vom drege si ne-ar placea sa fim cum sunt ei in acest moment si...ca mai avem mult pana atunci. Mai aveam un an in fata. Un an care parea atat de lung si care s-a dovedit a fi cel mai scurt dintre toti. Acum este randul nostru. Este randul meu sa defilez pe bulevard,sa raspund "PREZENT" la ultima strigare a catalogului,cu aceeasi emotie pe care am avut-o si cand am fost prima data numita ca elev in acest liceu. Cand eram clasa a 8a,Caragiale era visul meu. Am facut-o si pe asta. Nu a fost asa cum m-am asteptat,am injurat de multe ori oamenii de la cel mai neinsemnat pana la cel despre care pot spune ca e important. NU ma refer la cineva anume acum. Ma refer pur si simplu la persoana X. Incerc sa pun lucrurile cap la cap si sa inteleg ce a fost liceul. Au fost cei mai frumosi ani? Poate au fost cei mai frumosi ani de pana acum,dar nu cred ca LICEUL in sine a avut un rol important. Pur si simplu s-a sincronizat perfect perioada cu niste momente importante din viata mea. A fost frumos si in liceu. Am facut multe. Le pot povesti copiilor si nepotilor mei si copiilor si nepotilor altora zile intregi fara sa ma repet si fara sa plictisesc. Fiecare zi a avut ceva foarte special. De la nervii pe care ii primeam bonus la cafeaua de dimineata,la emotia pe care o simteam cand trebuia sa intru pe scena la festivalul de teatru,la fata de copil nevinovat pe care o postam cand faceam ceva rau sau cand trebuia sa ii scap pe ceilalti care faceau ceva rau,la escapadele nepermise....sunt multe. Dintre ele,majoritatea m-au scos din sarite cand s-au intamplat.Am fost pusa in situatii jenante,am fost tinta unor scandaluri de proportii si niciodata nu mi s-a multumit pentru nici unul din lucrurile pe care le-am facut pentru acel colectiv. Ma plimbam ieri prin curtea liceului si mi-am dat seama ca imi va fi dor. De toate relele de care am avut parte si de toate lucrurile bune. De bucuria pe care am simtit-o cand am trecut la informatica in clasa a 10 a si de bucuria pe care am simtit-o in fiecare dintre aceste 8 semestre cand am trecut la matematica. Vreau sa se termine....am zis-o si o repet.Prefer sa mi se taie 3 degete decat sa mai fac o data liceul.Liceul ala cel putin...si asta gandesc in momentul de fata.Poate peste 5 ani o sa fiu de alta parere. Momentan .... vreau doar sa pun foaie peste foaie si sa le adaug cu grija la povestea mea.Per total,am fost incredibil de fericita in anii de liceu. Doar ca imi e greu sa separ evenimentele.Mi-e greu sa pun intr-un raft ce s-a intamplat in liceu in astia 4 ani si ce s-a intamplat in viata mea in astia 4 ani. Nu imi plac finalurile. Nu sunt inca pregatita sa plec de acasa fara rezerva de injuraturi destinate colegilor... e ciudat.... Ani de liceu...

In continuare detest sa cresc

Nu sunt atat de mare. Am doar 18 ani,12 clase aproape terminate,si un bac care ma asteapta peste 4 saptamani. Stiu ca pentru majoritatea suna banal. Toti cei care au adaugat aceasta experienta a bacului la dosar,se gandesc acum pfff penibil.Da,in totalitate de acord.Promit ca voi strange pe o foaie toti termenii si sintagmele din aceeasi breasla cu simplu,penibil,floare la ureche,etc. si in ziua in care voi vedea pe lista, in dreptul numelui meu scris cu verde aprins PROMOVAT,voi tipa din toti rarunchii pe Dorobanti toate acele cuvintele care acum nu fac altceva decat sa presare sare pe rana. O rana momentan inexistenta dar care se afla in curs de realizare. Tuturor cred ca le-a fost frica in ultima luna dinainte de bac si toti s-au gandit macar pentru o clipa,in ce canal isi vor stabili domiciliul in caz ca nu promoveaza.
Ma gandesc doar ca va fi exact ca injectiile care mi se faceau cand eram mica mica,la o policlinica dubioasa de pe strada Targu Neamt. Mai exact,eu,copilul care asteapta cu ochii bulbucati de frica venirea acului cel mare,este atat de speriat si incearca sa se concentreze atat de mult asupra momentului,incat nici nu isi da seama cand s-a intampat.Deci cum stau acum aici si scriu,voi sta si dupa bac,probabi,daca voi mai avea acces la vre-un sambure de tehnologie daca nu iese bine,si voi zice,a trecut si asta.
Nu imi place deloc cand ma gandesc ca in anii trecuti,in perioada asta deja imi faceam bagajul pentru mare si alte escapade iar acum,cand ii aud pe cei care mai au un an sau doi pana la momentul acesta cum vorbesc despre plecari si bronz si iesiri la gratare si toate lucrurile dupa care tanjesc eu acum,imi vine sa... nu stiu sa ce. Sa ma ascund bine de tot sa nu ma mai gaseasca bacul cand va veni. Nu imi place sa ma gandesc ca defapt nu voi scapa de toate la 15 iunie cum eram obisnuita ci ...cu mult notoc pe 9 iulie. Si dupa aia sa te tii. Ca ine inscrierea la facultate,si alt stres si alt timp care trece pe langa mine si o sa ma trezesc in august,epuizata si cu o tona de lucruri de facut. Nu imi place sa cresc pentru ca vad cum eu...nu prea mai sunt eu.Si din oglinda in fiecare zi ma priveste una din duduitele-viitoare doamne,pe care le vad eu dimineata la metrou,si mai zambesc cand vad ca nu si-au asortat poseta cu pantofii.Spre ipostaza asta ma indrept si eu acum.Si peste un an,in mod sigur se va gasi o pustoaica de liceu care sa rada cand voi avea pantofi mov,geanta neagra si bluza verde:)

Dusul-o aventura de lux

Iubesc zilele libere. Din partea mea,se pot numi sarbatori nationale toate zilele de luni,miercuri si vineri,plus marti si joi in caz ca pica vre-un sfant cu cruce rosie intr-una din aceste zile.Imi place sa dorm pana mai tarziu,sa ma trezesc putin cate putin,sa ma intind mult si....sa ma tarasc lenesa pana in dus,de unde astept aburi si clabuci,aspecte normale ale unei sarbatori NATIONALE.
Dupa acest principiu am mers eu in aceasta dimineata.Stiam ca am treaba doar dupa ora 12,asa ca am asteptat sa imi intre soarele in ochi ca sa ma hotarasc sa ma trezesc,m-am intins,am incercat sa ma ascund totusi de vre-o doua ori,de acele palcuri de lumina,iesite din spatele jaluzelelor si menite sa ma convinga pe mine sa incep o noua zi. Boon. M-am trezit,m-am ridicat din pat,am sarit in cada. Cand am pornit radioul,am vazut ca era ora 9.35 asa ca mi-am inchipuit ca nu voi avea nici pe departe problemele pe care le am la ora 6 dimineata,cu apa calda.Dau drumul la robinet si curge...apa rece ca gheata....astept 1 minut,5 minute,10 minute,15 minute,apa sloi. Am inteles atunci ca mai am de asteptat asa ca mi-am aprins o tigara si m-am asezat pe marginea cazii asteptand minunea. Am fumat lenesa un Kent lung,lucru care a durat cam 12 minute si cand am pus si eu un picior in apa am sesizat o maaare diferenta. De la apa rece sloi,la apa rece si atat. M-am conformat,am inchis ochii,m-am gandit ca nu am de ales si m-am bagat in acea apa care isi batea joc de mine. Dupa 5 minute,baita mea era gata,iar eu tremuram cu pielea movulie,sub un prosop alb.mare si pufos. Inteleg cand oamenii nu se trezesc la ora 5 sau 6 sa se spele ca poate le e frig,poate le e lene,poate nu se trezesc deloc la ora aia sau poate le place sa stea murdari. I don`t care. Inteleg atunci sa ma spal cu apa rece sau sa astept o ora pana sa vina apa calda,dar la ora 9 jumatate? La ora aia sa fiu eu prima care a deschis robinetul de apa calda,eu avand inca 8 apartamente sub mine? Ok din nou,am fost eu prima,dar de ce dupa 35 de minute apa s-a incalzit doar cat sa nu iti mai taie respiratia in primele 2 secunde,ci sa o faca dupa vre-o 10? De ce exista situatii dintr-astea in ditamai capitala Europeana? De ce nu se spala oamenii? De ce eu platesc la apa peste 100 de lei si am vecini care nu platesc nici 3 lei? Hai ca m-au apucat acum toate....Nu puteam sa fiu si eu din provincie? De ce a devenit dusul un lux?

Magnific

Da,este magnific. Astazi am bagat o cursa lunga de invatat,vre-o sase ore cu o mini pauza de masa iar acum,acum stau in hamac,la aer,inconjurata de catei si pesti care isi schimba "domiciliul",cu miniul meu in brate si scriu. Am o bericica langa mine,niste kent lung si mult mult chef de viata. Cand zic chef de viata nu ma refer la acel chef de a iesi si a dansa pe mese pana dimineata. Nu! Pe ala nu l-am avut niciodata. Dar acum,acum nu am nici un motiv sa fiu trista sau imbufnata. Este magnific. Astazi am prins la pesti de mi s-au incretit mainile dupa forma solzilor lor. Am participat si eu la curatarea iazului din gradina resedintei M. si cum nu m-as fi bagat la dat namolul cu farasul,am ales sa prind pestisorii pusi din iaz in niste ligheane si sa ii plasez intr-un acvariu. NU as fi crezut niciodata ca este atat de greu. Adica in viziunea mea,luam pestele cu mini sita si il aruncam in acvariu. Dar nu este nici pe departe atat de simplu. Cu mini sita nu am avut nici un succes asa ca a trebuit sa ii prind pe toti cu mana. 45 de indivizi innotatori,de la cei mai mici,cat un deget aratator si pana la cei mai mari pe care nu ii puteam tine cu doua maini. SI mai sunt si asa de alunecoooosi.... Uf. Dar mi-a placut. Sunt niste fiinte destul de destepte avand in vedere dimensiunea pe care o au si implicit dimensiunea pe care o are creierul lor. Cand ii luam in mana,majoritatea nu se zbateau ci faceau pe mortii. Si daca lasam mana mai moale tusti,sareau si se dadeau cu innotatoarele de piatra din curte. Acum miros toata a peste si a mal si ma simt la fel ca atunci cand eram mica de tot si mergeam oe garla la tara la pescuit. Stiu ca atunci mereu imi luam teapa cu tiparii,ca puneam mana pe ei si ma intepau ...au auauauuau. Si acum mi-a fost putin frica. Dar am facut-o si pe asta. Good day!

Ciudat....foarte ciudat

Ziua odioasa de astazi s-a incheiat acum 4 minute deci putem vorbi despre ea la trecut. Deci ziua odioasa de ieri a trecut,eu sunt inca in viata si incep sa cred ca daca am reusit acum,sa bat varsta de 70 de ani va fi floare la ureche. Urasc sa astept,si ziua asta tampita cam despre asta a fost.Despre asteptare multa in conditii neprielnice unei printese ca mine. Defapt,au fost conditii neprielnice nici pentru un caine blanos si cu atat mai mult pentru mine. Am inceput in tromba la 6 si 20 de dimineata cand mi-a fost super lene sa ma trezesc si m-am grabit sa ajung la 8 pe Dorobanti. Booon...m-am fortat sa ma ridic din pat,sa ajung la baie,sa ma imbrac,sa inghit cafeaua si sa plec. Am iesit din scara blocului si m-a palit o ploaie si un frig,pe care nu avusesem timp sa le observ sau macar sa le prevad inainte sa ies din casa. M-am conformat,mi-am infipt bine de tot castile in urechi,mi-am tras gluga de la VESTA peste cap si am pornit tropa trop spre metrou,clantanind din aparatul dentar adesea si injurand geaca de piele pe care o lasasem agatata in cui si ploaia care se imprima discret pe manecile din bumbac care imi ieseau din...vesta. Tur de forta pena la liceu,cu coate in metrou si multi "pardon" revoltati...am ajuns la fix,am intrat,am inceput teza. Cele mai oribile subiecte ale literaturii romane,in foaia mea se aflau,frumos turnate in tonerul xeroxului. M-am uitat spre cer,am boscorodit putin si am inceput sa rezolv ce stiam. 2 ore mai tarziu,am iesit iar in ploaie. Cu putina inspiratie am reusit sa evadez din nou din penitenciarul Caragiale si m-am infipt in Corin pana la ora doua. Cafea,plictiseala,asteptare. La 2,mi-am luat inima in dinti si am pornit spre Unirii,in cautarea unui centru de radiologie dentara. L-am gasit,am rezolvat,am plecat. Ploaie,frig,nimic de facut pana la ora 5. M-am refugiat in mec pana la 4 jumate,evident afara,in frig...printre aurolaci...dar macar nu ploua. La 4 jumate am fugit iar spre metrou si am plecat spre 1 mai,la dentist. Aglomeratie,frig,oboseala. Am ajuns si la dentist,nu am facut nimic,am plecat. Frig,ploaie,metrou,aglomeratie,casa. Astazi a fost o zi in care am stat TOTAL degeaba. Am fost plouata in repetate randuri,am inghetat,am asteptat,m-am plictisit si nu am facut nimic. Detest situatiile de genul asta....
Pentru maine am planuri mari. Sper sa iasa bine si....am constatat ca pot fi oricand mituita cu o deplasare,oriunde ar fi ea. Povestesc mai multe cand ma intor:D

Trisatul la carti si trisatul in dragoste-bariere nepatrunse de mintea mea

Acestea sunt doua lucruri pe care nu le pot intelege oricat m-as chinui. Trisatul la carti mi se pare inutil.Bine,sa se inteleaga ca nu sunt de acord cu jocurile pe bani,si pentru distractie nu vad de ce ai putea sa trisezi. Pana la urma farmecul unde este?IN tactica ta de a baga asii pe maneca si a-i scuipa triumfator pe masa la momentul potrivit sau farmecul este in stilul tau de joc,si in cum reusesti sa castigi cinstit? Asa este si cu dragostea. De ce sa trisezi in dragoste? De ce sa minti? De ce sa te ascunzi dupa deget? De ce sa pari cuceritor cu 1000 de lucruri false,in care copiii prosti chiar cred? Adica stiu ca au efect dar oare fara ele nu esti la fel de bun? Nu poti sa arati pe fata ce esti dispus sa oferi? Si daca tot te ia gura pe dinainte si promiti marea cu sarea...nu ar fi frumos daca le-ai si da? Pentru ca e o persoana acolo,care chiar le viseaza,de la tine.pentru ca tu asa i-ai zis. Si acea persoana a avut incredere in tine cu viata ei de nenumarate ori.De ce trebuie sa existe egoism intr-o relatie de dragoste? De ce sa vrei sa ai ceva numai pentru tine cand scopul este sa il imparti cu celalalt? De ce sa ii vorbesti in doi peri doar de dragul de a te juca cu inima lui. De ce sa minti?Sa omiti? Sa ascunzi? De ce? Nu poate fi totul ca un joc de macao in 2,care poate tine extrem de putin sau neasteptat de mult si la sfarsitul caruia amandoi zambesc?De ce unul trebuie sa dea de umflat si celalalt sa umfle mereu? De ce nu a scos nimeni cartile de 4 din acest joc? De ce trebuie sa plec acum cand mai am atatea de spus,atata de durut si atata de dormit?

Ce-ar fi daca?

Ce ar fi daca intr-o zi,am alerga cu totii la persoanele pe care le iubim si am tipa din tot sufletul tot ceea ce simtim pentru ei. Este atat de rau sa iti arati sentimentele?Sa treci peste aparente si frica si sa recunosti ca iubesti? Poate iubesti un prost sau un om care nu merita dar,avand in vedere ca tu ai ajuns sa il iubesti,trebuie sa fi facut el ceva bine. Se stie ca mie imi plac cuvintele. Imi place sa le vad,imi place sa le scriu,imi place sa le aud. Si tot ele,cuvintele,ma dor si ma bucura atat de mult incat simt in unele momente ca voi ceda din cauza trecerii bruste de la o stare la alta. Sunt constienta ca unele cuvinte pot fi spuse fara vre-o semnificatie anume si totusi...tonul cu care sunt spuse,felul in care suna o voce in acel moment si chiar cuvintele insele,ma fascineaza. Asa ca,daca tot avem cuvinte,din belsug,de ce sa nu ne facem curaj intr-o zi si sa spunem : pe tine te iubesc,pe tine nu te mai iubesc,tu esti un prost,tu nu ai creier,vreau sa ma casatoresc cu tine,vreau sa divortam etc. Toate chestiile care ne bantuie mintea trebuie spuse pentru ca desi pot durea inexplicabul de mult,tot ele si alina. Ah si..niciodata sa nu adormiti tristi.ganditi-va la un cuvant care sa va faca sa zambiti inainte de somn:)

Eu am,eu sunt

Jenant dar adevarat,nu mi-am mai facut curat in camera de la Paste,si cum azi am ajuns destul de bine dispusa acasa,am bagat un maraton de impachetat,sortat,aspirat si aerisit in camaruta mea miniona de 9 mp(dintre care 7 sunt ocupati de mobila). Zic asta pentru ca in mod logic nu ar trebui sa fie o problema sa pastrez 2 mp curati. Dar cum logica nu este punctul meu forte,este evident ca dupa ce ies eu din spatiul personal,foarte bine delimitat,in urma mea pare ca a trecut un uragan.
Facand ordine si curatenie,prin lucruri si prin ganduri,am realizat defapt care este mersul lucrurilor in micul meu cuib. Da,desi suna total prost,nu stiam cum se desfasoara treburile pe-aici,de ce am atatea lucruri si mai rau,de ce toate lucrurile mele sunt aruncate in gramezi,unele peste altele,haine cu fotografii si farduri,papuci de casa imperecheati cu pantofi de seara,posete si mingi de plaja,geci de piele si jucarii,clapa si clame de par,chitara si vre-o doua prelungitoare si multe alte lucruri incurcate unele intr-altele.

Mi-am dat seama ca absolut tot ce am in aceasta camera ma reprezinta,si are o semnificatie aparte. Posed o multime de lucruri,cu diverse texturi si culori,cu diverse greutati si volume dar toate,absolut toate au inmagazinate in esenta lor,amintiri de toate felurile. De lustra/lampa sau ce-o fi de pe tavan am agatati doi maimutoi cu cate-o masca de carnaval atarnata de ei-semnificatia poate fi interpretabila-.Pe birou am scoci,culori,praf,lampa,un tabel cu derivate si integrale,poze,o mingiuca,un capsator si un briceag multifunctional(cu lingura,furculita,tirbuson si tot ce-i mai trebuie)-scoci pentru ca imi place sa lipesc orice,culori pentru ca nu as putea trai in alb si negru,respectiv in culoarea foii imbinata cu dungile lasate in urma de pix,praf pentru ca se aduna iar eu NU STERG PRAFUL,o lampa pentru ca ...oricui ii trebuie o lampa,,tabelul pentru ca dau bacul si nu pot invata matematica de nici o culoare,poze pentru ca nu as putea sta fara sa le vad chipurile celor mai importante persoane din viata mea,in fiecare clipa,o mingiuca pentru ca am gasit-o si jucandu-ne cu ea era sa o pierdem de 100 de ori si totusi nu am facut-o,capsatorul pentru ca are 18 ani,ca si mine si briceagul multifunctional...pentru ca mi-a fost extrem de util intotdeauna si nu se stie cand imi va fi din nou.- Am un televizor mic,pentru ca nu am spatiu de altceva,o biblioteca plina cu carti,doua dulapuri pline cu haine,doua scaune de birou,un pat suprapus,vre-o 20 de jucarii de diverse marimi,un xilofon,o clapa,o chitara,un mini laptop,un aparat foto cu incarcatorul aferent si cablul de date,scrumiere,cani de cafea,termosul dingrecia,colectia de cartele de metrou,ojele cu cele mai nonconformiste culori,botosi de casa in forma de rata,cutii cu zorzoane,albume cu poze,caiete,hartii,agende,dosare,cutii si cutiute,suplimente alimentare(nu prea mananc),pastile altialergice,creme de bube,ochelari de soare si multe alte chestii pe care probabil ca nu le vad acum dar sigur sunt puse bine acolo unde trebuie sa stea. Toate cele insiruite mai sus fac parte din mine, din ce am fost si ce am devenit pe parcurs. Nimic nu este inutil,nimic nu este fara amintiri. Sunt tot ceea ce am si tot ceea ce am inseamna .....eu

Un vis.

Un vis,mai multe vise,si mai multe visuri. Am cunoscut o persoana noua in mine,o persoana care poate sa viseze mai aproape de realitate si isi poate implini mult mai usor visele. Am descoperit in mine o persoana care avea nevoie de un soc sa poata scoate capul din bula pe care si-o crease,sa atinga pamantul cu picioarele si sa isi dea seama ca lucrurile pot fi schimbate si de aici de jos,nu doar de la inaltime. Prafurile magice nu mai ajuta acum pentru ca..le-am lasat incuiate acolo,in locul de care voi incerca sa stau cat mai departe. Am descoperit ca oamenii sunt rai si parsivi si nu exista UNUL care sa nu isi vada interesul,dar am aflat ca daca ma uit in alta parte,nu ma afecteaza deloc. Am aflat ca fara sa risc totul,nu pot castiga nimic si nu voi putea fi multumita niciodata. Am descoperit ca daca te uiti la ceas la fix,chiar te iubeste si am descoperit ca,a te mandri cu ceva,este un lucru absolut genial. Am aflat ca am prieteni care ma suporta cand sunt jos jos si care nu ma cearta daca mai alerg inca o data cu capul inainte.Am aflat ca pot face mai multe lucruri in acelasi timp,ca pot sta si intre fete si intre baieti,si pot avea activitati comune cu toti. Am aflat ca imi place sa mi se multumeasca pentru ceva ce fac,si imi place sa imi asum responsabilitati. Am aflat ca inca nu imi plac oamenii prosti si curvele si i-as protapi pe toti intr-un gard,dar poate sunt prea mica pentru un macel de o asemenea amploare. Am descoperit ca imi place sa ma trezesc langa un suflet cald in fiecare dimineata si ar trebui sa apreciez mai mult momentele in care fac asta. Am aflat ca sunt posesiva si imi place sa imi delimitez teritoriul,iar daca mi se respecta asta,sunt dispusa sa fac orice pentru acel teritoriu. Am aflat ca daca sunt eu,lumea ma place.Uitasem cum este sa fii eu. Imi insusisem diferite personalitati cu care nu puteam tine pasul,au fost niste roluri proaste,pe care nu le-am putut interpreta impecabil. Am fost buna la fiecare in parte si la toate la un loc,dar in momentul in care a trebuit sa apar EU la final,"pe scena" mi-am pierdut. Pentru ca eu,nu mai eram eu si nu stiam cum sa reactionez. Am aflat ca un baiat care se da rotund de fata cu altii,poate fi numai miere in particular. Iar eu,trebuie sa ii respect aceasta decizie. Pentru ca,in diminetile in care ma intorc si il vad acolo,traiesc un sentiment care depaseste orice altceva. Este genial ca in momentul in care iti ingheata picioarele,sa gasesti alte doua de care sa te incalzesti.Este frumos sa iti gasesti o persoana care sa te completeze si in momentul in care tu tipi si te agiti,ea sa rada,sa te atace,dar in ochii ei sa vezi ca totul este bine si o sa treaca tot. Am descoperit multe in acest weekend si chiar daca nu am fost la mare decat cateva ore,nu regret nimic. Pentru ca marea va ramane acolo,dar momentele,intamplarile si zambetele pot disparea oricand.

Ce poti face pentru dragoste?

In primul rand o poti accepta,iar acesta este un pas imens pe drumul pe care dragostea in deschide. In al doilea rand,trebuie sa crezi in ea,la fel cum crezi ca in fiecare luna iunie teiul va inflori si in fiecare octombrie vor cadea frunzele,trebuie sa crezi vca dragostea va dainui. Pentru ca... nu exista scop mai mare in acest domeniu decat sa o faci pe persoana de langa tine sa sa simta bine. Pentru ca tu,desi uiti,cand o vezi zambind,te umpli de bucurie. Si minti ca nu iti place,dar nu este bine nici cu si nici fara. Cam asa sta treaba..vrei dar nu vrei. Poti dar nu poti,ai curaj si in acelasi timp iti este frica..Iubirea nu dispare niciodata dar cand este impunsa cu mii de ace iar si iar si iar ...tinde sa nu mai fie la fel. Pentru ca doare. Tare. Si tot in legatura cu iubirea asta,ar trebui sa fii dispus sa faci orice pentru ea. Sa treci peste mari si oceane,si ai curaj sa crezi in acel ceva de care vorbeam mai devreme,si care te poate purta prin avioane si gari si tot nu te-ai simti prea obosit sa ii sari de gat persoanei aceleia. Daca iubim...atunci ar trebui sa iubim asa,dar daca nu suntem in stare sa facem asta,mai bine nu mai iubim...

Alone

Cum simt eu singuratatea? Pai o simt in mai multe feluri..in primul rand este sentimentul ala apasator care nu te lasa sa dormi noaptea,intr-o alta forma,singuratatea nu este chiar una reala ci mai mult o insingurare psihica,o alienare care se simte la fel ca si cealalta si mai este forma cea mai grava,daca imi permit sa o numesc asa,cea care le cuprinde pe ambele mentionate mai sus. Ce pot sa spun despre ea? Incepe cu un sentiment care apare spontan dupa ....o despartire,si aici nu ma refer la despartire ca drama amoroasa ci ca simpla despartire. De exemplu,copilul a plecat la razboi sau catelul a disparut si multe alte situatii dintre acestea duc la insingurare si dupa aceea la singuratatea absoluta. Pana ieri,eram in faza a doua,in care mintea mea pleca pas pas dintre toate chestiile care imi faceau rau,se cuibarea intr-un coltisor,singura si doar ea stia ce ....gandea. Acum situatia s-a schimbat. Am dormit o ora azi noapte...si pe aia am dormit-o cu ghionturi si zvarcoleli pentru ca...pentru ca singuratatea mea se extindea si ma acapara cu totul. De ce? Pai pentru ca toti pleaca la mare. Ai mei,adica si parintii si fratemiu,cunoscutii mei,toti,toti iar eu...si eu ma duc la mare...cateva ore. Ar trebui sa fiu multumita totusi ca mai am atat. Mi-e groaza sa ies astazi la 1 din liceu,sa ma intorc spre casa si...si sa fie gol. E naspa gol. Am locuit singrua timp de 6 luni dar niciodata nu m-am simtit asa...si inca nu au plecat... De ce este situatia si mai dramatica? Pentru ca desi am fost invitata sa plec la mare cu vre-o 6 grupuri diferite,desi am primit si alte invitatii,unele mai tentante decat celelalte,eu prefer sa ma inchid in casa...si sa imi repet iar si iar si iar ca numai eu puteam ajunge intr-o situatie atat de jalnica. Cu manutele astea doua mi-am facut totul. Pentru ca am iertat,pentru ca iert in continuare,pentru ca prefer sa stiu,pentru ca ma sfasie minciuna...dar si pentru ca....sunt eu. Ma invart intre niste puncte care nu ma duc nicaieri si totusi dau cu capul de aceiasi stalpi in repetate randuri,cu miscari mai mult sau mai putin circulare si cu mai multe sau mai putine cucuie....

Dub Fx - Love me or not

You could love me or not
But either way I've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
You could love me or not
But either way I've got the sunrise looking in my eyes
And i know i could love you or not
But either way you've got to
Wake up to face another day tomorrow morning

I'm not getting used to my new solitude
I've still got a photo in my wallet of you
I've got to stop my self
From picking up the phone and just calling you
I've got to keep my emotions together and forever
So don't be afraid
I can't erase memories with the actions i seize
And I can not erase your smiles and your eyes
With your hair in the breeze
And the only way for me to move on
Is to write it in a song that life goes on
And I'm kicked off this earth
With no one to hold its getting cold and my chest hurts
You could love me or not
What will the world bring?

You've got to be strong
Your story goes on and on
Even though our page is gone
Cos theirs a world out there
And even though it aint fair
You've got to not be scared cos i swear
I'll always be true to you
Forgetting your smiles and eyes i could never do
Your love is skin deep with me
You could never be replaced
Even though you know my heart is free
Don't be afraïd....

CIne vine,cine vine?

Vineeeeeee vineeeeeeee 1 Mai vineeeee. Ca orice copil constiincios,ma pregatesc inca de acum vre-o 6 ani pentru momentul in care voi simti pe pielea mea de om muncitor ce voi deveni,sarbatoarea zilei muncitorilor. Pana atunci,m-am delectat an de an cu Vama Veche si 2 Mai,le-am alternat usurel si cu putin Costinesti la terasa la White horse,Constanta si chiar si Mamaia. Pentru anul acesta,aveam planuri mari sa parasesc plaiurile de bastina cu ocazia acestei satbatori si sa incerc putin din ceea ce Bulgarii vor sa ne ofere. Din motive tehnice,a picat si faza cu Bulgarica,la fel ca orice plan facut in exces,a cazut exact ca balega de la dosul unei vaci. Al doilea gand pe care l-am avut,a fost sa petrec sarbatoarea acasica la Bucurestiul ponosit,sa profit ca nu va fi NIMENI prin preajma,ca toti vor fi prea beti pe plaja la Vama Veche,si sa ma delectez cu niste integrale de hamsii cu mamaliguta,derivate cu iz de hamei si polinoame cu mii de fire de nisip printre puteri. Era ok si asta,era ceva ce nu am facut de....ceva ani si ma hotarasem sa o consider o excursie in patutul etajat,sa mai schimb si eu putin peisajul. SI evident,cum ii place destinului astuia sa le lege pe toate,am hotarat cu fetele astazi,la cafeluta de dimineata/pranz/dupa-amiaza sa plecam la mare. Fetele isi iau gigicii cu ele,adica una il ia pe gigicu si cealalta pe potentialul gigicu iar eu imi iau baschetii,ochelarii de soare,ghiozdanul si geaca de piele si am taiat-o la mare. Nu stiu cat o sa stam,o zi,o zi si-o noapte..dar cui ii pasa? Mergem la mare,mergem la mare,mergem la mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Pentru ca mi s-a spus ca trebuie sa fiu tanara,fericita,spontana asta o sa fac. Si o sa trec peste toate fricile legate de drumul cu masina mica si rosie pana acolo,o sa trec peste romantele de care voi fi inconjurata pe drum si... ma duc sa port o discutie serioasa cu madama mare care mi-a promis niste chestiuni si nu s-a tinut de cuvant. O sa ii cer o explicatie,si o sa o rog frumos sa isi repare gresala pentru ca nu e frumos sa spuna ca se ocupa de un lucru si sa nu il faca. Si daca de data asta se tine de cuvant si repara gresala pe care a facut-o,promit sa ii dau inapoi jumatatea de piatra pe care o mai am de-acum 3 ani,tot de la 1 Mai. Poate ca de-asta mi-a incurcat ea mie ulcelele,pentru ca am furat...dar nici macar nu am furat eu..ma rog...
Ne vedem pe plaja!!!!!!!!

ZIlele trecE prea repede:P

Mda,trecand peste ANAGRAMATICALITATILE intentionate si marcate corespunzator cu majuscule,situatiunea in care ma aflu nu este atat de roza pe cat as dori. De ce se intampla asta? Pentru ca zilele trec al naibii de repede. Saptamana trecuta am ajuns in 3 zile la liceu si am stat in medie 4 ore si mi se pare ca a trecut mai repede ca gandul acea saptamana. Poate ca nu pare asa dramatic dar mie mi se pare ca este. Am descoperit ca am o groaza de prieteni care au rasarit din neant exact cand nu ma asteptam ca ei sa apara,telefonul suna,vreau sa onorez toate invitatiile pe care le primesc si...de fiecare data cand ies pe usa imi amintesc de cartile lasate stiva pe masa din balcon. Ma intorc,ma uit la ele,le promit ca ma voi intoarce...si dispar...eu,nu ele.:D Zilele astea am imbinat maratonul exercitiilor la matematica cu maratonul de descoperire al celor mai tari localuri din Bucuresti si am descoperit ca aceste doua actiuni nu sunt cele mai bune prietene. Oricum,am mintea limpede,vointa setata,prietenii aproape...si bacul si mai aproape..:((

Ma doare

Ma doare tot. Ma doare sufletul pana in calcaie. Ma doare pieptul,ma dor mainile,ma dor ochii,genele,degetele. Ma doare sa plang si ma doare sa nu plang. Nu imi gasesc locul si in acelasi timp nu ma pot ridica din pat. Ma doare stomacul,capul si inima. Toate odata. Era un mit cum ca daca te doare un organ al corpului si te lovesti si la un altul,cea de-a doua durere o acapareaza pe prima. Dar aici nu e asa. Durerea din suflet imi face fiecare organ sa tresara,sa trepideze. Incerc sa gasesc diverse explicatii logice pentru care,tot ce am iubit eu mai mult timp de 3 ani,a ales o alta cale. Persoana pentru care eram in stare sa mut muntii din loc,a ales libertatea dupa atata amar de vreme. Am investit semtimente,timp,lacrimi,dorinte,vise,visuri. Am investit tot ce aveam eu mai bun si acum...totul este in zadar. Tremur,imi e frig. Poate pentru ca este frig afara sau poate...ca imi este mie frig pe dinauntru. Era persoana care stia sa ma aline cel mai frumos,persoana pentru care as fi renuntat la orice pe lumea asta. Era iubitul meu,prietenul meu cel mai bun,centrul universului meu,confidentul meu..Era prima voce pe care aveam nevoie sa o aud dimineata pentru a avea o zi buna si ultima pe care aveam nevoie sa o aud seara pentru a visa dulce. Eu sunt inca un copil,si mi-am investit toate resursele in aceasta relatie. El vrea sa isi mai traiasca tineretea cat mai poate. SI are dreptate. Si eu ar trebui sa fac la fel...doar ca acum doare atat de tare... Totul in jur imi aminteste de el. Am poze pe pereti,in calculator,in albume. Am camera plina cu cadouri de la el,dulapul burdusit cu haine de-ale lui. Stiu ca toate trec...stiu ca o sa imi revin,incet incet...dar pana atunci...pana atunci ar trebui sa imi concentrez toata energia pe invatat. AM un bac de luat,am o facultate la care trebuie sa intru,am o cariera de facut. Poate ca,daca era si el langa mine,simteam ca imi e mai usor sa favc toate astea,sau daca nu mai usor,nu mi se parea o drama daca nu reuseam sa le imbin eu,pentru ca el mereu venea si ma conducea usor de la spate. Il iubesc mai mult decat ar trebui. Si el ma iubeste,poate prea mult. Acum,trebuie sa profitam si noi de viata pe care o avem in fata,sa vedem de ce este in stare lumea asta in care ne invartim,sa vedem ce oameni roiesc in jurul nostru,sa incercam sa ii infruntam singuri. Si poate cine stie... daca intr-adevar ne iubim atat de mult pe cat...simt eu cel putin,in final sigur vom ajunge tot impreuna,tinandu-ne strans de maini si mergand cu pasi mici prin viata pe care o vom duce impreuna pana la adanci batraneti. Chiar am incredere in sentimentele pe care le am..sau pe care le avem amandoi,si mi-e greu sa cred ca pana la urma,se vor risipi....Poate ca asa este cel mai bine.. dar...Dar nu stiu ce sa fac. Pentru ca,de fiecare data cand m-a durut inima,din diverse motive,importante,grave,el a fost mereu acolo. Dar acum cine mai e?Taman el a ales sa plece...Te iubesc,Cornel. STiu ca vei citi asta si vreau sa iti transmit si tie ca nu am scris ca sa vezi tu. Ci pentru ca...asta este inlocuitorul tau.

ceva

Este exact acea senzatie care-ti face inima sa pulseze indurerata,creierul sa se intinda pe-o parte,ochii sa lacrimeze necontrolat si stomacul sa refuze orice fel de "stimul". Sunt slabita si ma doare. Luni am examen. Wish me luck

Urasc sa nu stiu si urasc sa astept sa aflu

Sunt lucrurile care imi displac cel mai mult. Sunt o fire curioasa si imi place sa fiu pusa la curent cu tot ce misca.Sub forma de barfa,supozitie sau chiar informatie pasagera. Imi place sa imi impoi capul cu fel de fel de informatii despre care stiu sigur ca nu imi folosesc si care nu fac altceva decat sa imi sufoce creierul,si-asa bombardat cu informatii pe care le sorteaza dupa bunul lui plac. Ceea ce urasc de-a dreptul,este sa fiu privata de informatii care se refera in mod direct la persoana mea,si implica idei care au o influenta majora asupra turnurii pe care o va lua existenta mea. Si asteptarea acelor informatii ma omoara.Imi distruge si ultimul strop de concentrare de care mai dispun,imi face inima sa tresara,imi da palpitatii si ma roade incet incet. Se iveste o zi foarte proasta la orizont.

Copil innodat la minte

Incerc sa imi dau seama daca am avut vre-un moment in care sa am toate gandurile puse-n ordine. Nu cred. In capul meu este mereu o vraiste incontrolabila. Mi-e greu sa imi stabilesc priorilatile,sa imi organizez un orar,sa ma incadrez intr-un program sau chiar sa fac un plan stabil de viitor. Ma consider o buna organizatoare,si cand nu imi iese ceva pe plac tind sa dau vina pe cei din jurul meu. Care au avut sau nu au avut treaba cu problema mea. Daca au avut de ce au avut,daca nu au avut de ce nu au avut. Ma rog..sunt o persoana incurcata...poate ca mi-ar fi mult mai usor daca,in loc sa aud despre cat de intortocheata este mintea mea si despre cat de mult imi place sa imi complic viata,as auzi si eu O persoana,una singura,care sa zica "te-nteleg". Poate nu integral,poate mai deloc,sau chiar daca ar fi un mincinos,cred ca s-ar schimba unele lucruri. Oricum,tot le scot eu la capat pana la urma...chiar daca de cele mai multe ori ma trezesc scarpinandu-ma cu mana stanga la urechea dreapta...

Vacanta s-a terminat

Ehhhh ne-am distrat,am dormit,am mancat,am ras,ne-am simtit bine...acum vacanta s-a terminat....de maine toata lumea capul la fund!

Bubi

Sarbatorile Pascale au trecut la fel de repede cum au si venit. Am asteptat pana azi ca sa scriu,pentru a nu risca sa fi ramas prin sistemul meu vre-o urma de Paste,care sa ma condamne pentru ce vreau sa scriu. A fost ok anul asta. Am vopsit cateva oua,care au iesit undeva intre penibil si ok,am mancat mult si bine,am luat lumina,am mai mancat putin,am facut putine urari de bine,nu am mai umflat factura de la telefon cu mesaje inutile despre iepurasi care se dau cu cracii in sus si imping lumina Sfanta spre noi,am fost fericita. Astazi,cum a ajuns la coltul blocului sarbatoarea,au inceput sa i se vada urmele si pe mine. Mai exact o minunata toxiinfectie alimentara. Dadea semne ca vrea sa iasa la lumina inca de azi noapte cand parca simteam in somn cum imi ies bubite mici,rosii si mancaricioase. Acum ma simt exact ca in desenele cu Tom si Jerry,cand se imbolnavisera amandoi de pojar si stateau tristi la geam,uitandu-se la cat de frumos e afara si ascultand fiecare "bing" pe care il fac bubitele cand ies pe piele. As avea nevoie acum de...niste mancare de oameni bolnavi,pentru ca in frigider nu am decat mancare din transa care m-a umplut de bube si mi s-a dat interdictie de a ma apropia de frigider si as mai avea nevoie de niste licoare de-aia mentolata,care-ti face ochii sa curga si bubele sa nu mai manance. In rest...toate bune. Ah,si daca nu v-ati bubosit pana acum,va rog sa evitati excesul de OO si miel ramas de duminica. :D

Ce este mai frumos?

Daca as avea de ales intre o iesire la iarba verde si un tenis in balon nu stiu ce as alege. Acum,cand am atat de putin timp liber,sau cel putin asa ar trebui sa am,ma atrag toate chestiile pamantului. As iesi la fotbel,tenis,volei,gratar,chitara,bere,la orice. As pierde noptile din nou pe scara blocului ca in fiecare primavara,as intra in casa doar cand m-as clatina dce oboseala,as aduna melci si as salva rame,m-as ascunde in intuneric cand ar veni politia pe la 2 dimineata din cauza galagiei si a sunetului chitarei,as rade pana m-ar durea degetele,as scrie despre toate nimicurile comune,despre pieptanul de deasupra patului meu,despre cele 50 de genti pe care le am atarnate de usa,despre cerceii pe care i-am pierdut,despre tot ce misca in universul asta. As iesi seara la dans chiar daca nu stiu sa dansez,m-as incalta din nou vara in bocanci si as purta tricouri negre cu capete de draci pe ele...ce este mai frumos decat sa fii copil? Cred ca sarbatorile astea m-au afectat la neuron...mi-am dat seama ca nu le mai simt cum le simteam odata....Pacat

Tot eu

Ajung sa scriu din ce in ce mai rar. Eu ma mint ca este din cauza lipsei de timp dar defapt.... este un fel de lipsa de timp psihic,o lipsa totala de inspiratie si chef si in acelasi timp...o lipsa de lucruri interesante. Acum,vreau sa imi relaxez si eu neuronul pentru cateva zile. Stau departe de casa,aproape de cine vreau eu sa fiu si...in vacanta. Sarbatoti fericite tuturor,multa fericire si iubire si ... sa nu faceti indigestie de la masa copioasa de Paste!Enjoy!

M-am intors si nu prea

M-am tot gandit serios in ultimele zile la faptul ca eu chiar nu mai am ce sa mai scriu. Imi simt capul atat de mare si gol si zilele imi sunt atat de ocupate cu nimicuri inutile,incat ma trezesc in fiecare seara,in jurul orelor 22,obosita moarta si ma gandesc...ce am realizat eu azi daca tot am obosit atat? Sau...ce am invatat eu azi de mi se lipesc ochii doar cand ma gandesc la perna? Si ambele raspunsuri sunt extrem de triste..nimic! Revin...cand ideile mele se vor intoarce din tarile calde. De-acolo de unde creierul nu refuza invatatul pentru bac si oboseala nu imi mai domina existenta personala

Prietenii

Prietenii sunt acei indivizi pe care ii injuri si ii urasti cel mai dea...din simplul motiv ca ei sunt intotdeauna acolo pentru tine,chiar inainte sa ii chemi. Un prieten este acela care iti asculta toate "laudele" si nu iti zice nimic. Poate se supara,dar in momentul in care l-ai sunat,se intoarce mereu. Un prieten nu este usor de gasit,dar il poti intalni in orice persoana. Trebuie doar sa stii unde sa te uiti. Din pacate,eu nu sunt genul de persoana care sa recunoasca un potential prieten,si de cele mai multe ori,dau cu piciorul si celor care sunt totusi acolo pentru mine. E ciudat sa realizezi un astfel de lucru...dar e mai bine mia tarziu decat niciodata. Poate ca si eu sunt la fel in calitate de prietena.Sau poate sunt la fel de rea ca si in relatia pe care o am cu cei pe care ii consider eu prieteni. Oricum ar fi,sunt sigura ca ei ma cunosc si stiu ca defapt...eu nu sunt rea din fire,ci doar am un caracter mai...curb. Pe aceasta cale tin sa le multumesc tuturor celor care imi suporta toanele de cu toate zilele si sa sper ca vor fi si maine aici.

Si ce daca?

Si ce daca nu sunt intru totul pe placul tau atata timp cand sunt in totalitate a ta? Si ce daca mai plang cate-o data de dorul tau,cand ochii tai sunt tot ceea ce visez?
Si ce daca nu imi convine cand nu ai timp de mine,cand tot eu te sustin orbeste?
Si ce daca te mai contrazic din cand in cand cand eu am toata increderea in tine?
Si ce daca te sun uneori prea des alteori prea rar,cand constiinta mea are vocea ta?
Si ce daca vreau sa fugim uneori departe,unde nimenu nu ne mai poate ajunge?
Si ce daca visul meu este sa ai o zi telefonul inchis?
Si ce daca vreau ca glasul tau sa fie ultimul pe care vreau sa il aud inainte sa adorm?
Si ce daca vreau sa ma trezesc langa tine macar o dimineata pe saptamana?
SI ce daca te enervez?
Si ce daca sunt nori?Daca eu vreau sa fie soare mereu?
Si ce daca este inca iarna?Cand eu vreau sa port in fiecare zi o floare in par?
Si ce daca este frig?Cand eu vreau sa ies in pantaloni scurti?
Si ce daca te iubesc? Cand de atata timp a ajuns mult mai mult decat iubire?

Vine primavara

Ultimele franturi ale iernii,cu petice de zapada si moloaze si rare iviri ale soarelui s-au rasfrant si asupra bioritmului meu,apasandu-l pana cand a ajuns undeva joooos de tot,pe la nivelul pamantului. M-am purtat cu dosul in sus prin oras in ultimele zile,mandra de lumea gri pe care o vedeam inaintea ochilor. Pentru inceput credeam ca stresul indus de examen m-a suparat olecuta pe la neuroni,dupa care am dat vina pe oboseala,pe invatat,pe plictiseala dar,in momentul in care nu m-am mai confruntat cu nici unul din lucrurile enumerate mai sus,si starea a persistat, mi-am dat seama ca este vorba despre altceva. Si am stat si am analizat momentele,situatiile si reactiile si am ajuns la concluzia ca....vremea este de vina. Mocirla,inundatiile,norii,umezeala nu imi sunt prielnice deloc,mi s-au incurcat toate sentimentele si starile si a iesit o mare ciorba. Acum mi-am dat seama ca am gresit.Si am gresit rau in fata multor persoane,pe care le plasez undeva foarte, foarte sus in viata mea. Si m-am hotarat sa fac primavara sa vina mai repede. Vreau sa ma revansez in fata tuturor celor carora le-am gresit,in orice fel. Vreau sa imi cer scuze, si de-acum sa ma port frumos cu ei,si sa le arat cat de mult inseamna pentru mine. Asa ca....de maine ordon primavara. Nu am un statut oficial. Nu sunt stapana peste anotimpuri,nu sunt stapana nici peste persoana mea...dar...de maine tot o sa ma simt ca si primavara. Nu voi mai sta imbufnata,daca voi vrea ceva si nu voi primi,promit sa nu ma mai supar ci sa imi iau singura,promit sa vad martisoare printre randurile din cartea plicticoasa de biologie,ghiocei printre formulele matematice,si cate-o cutie fermecata in fiecare opera lirica de care ma voi impiedica. Promit ca singura suparare pe care o voi permite in perioada urmatoare, va fi cea in caz de glume proaste de 1 aprilie. AM ZIS! (in caz contrar accept sa mi se taie capul!)

Tot el,bacul. Bata-l ciuma

Am carait eu aici acum cateva zile despre cum a inceput si cum s-a desfasurat prima zi a bacului. Astazi cand toata harmalaia cu prima proba se opreste,imi permit si eu sa vorbesc...mai deschis. Dupa cum bine stie toata lumea,bacul se mai numeste si examenul de maturitate. Asa ca indivizii din toate liceele din tara s-au apucat sa ne caute la maturitate(daca avem) sau de maturitate(daca nu o gasesc). Este mai probabil sa gaseasca niste paduchi daca ne cauta bine dar eu bag mana-n foc ca de maturitate nu or sa dea,oricat s-ar chinui. Ne-am vorbit noi intre noi si ne-am hotarat sa o ascundem bine undeva,unde sa nu fie gasita de nimeni. Asa ca acum,cand am avut nevoie de ea nu am mai gasit-o nici noi...dar asta teoretic nu trebuia sa spun. Am inteles si eu cu ce s-a mancat aceasta proba de compententa la limba romana. Cu sos de limba s-a mancat. Adica...cu nimic. Nu a reflectat absolut nici o cunostinta de-a elevilor,pe diplomele prostilor va fi scris acelasi experimentat ca si pe diplomele desteptilor... Si acum cand ma gandesc...imi pare rau ca am fost laudata pentru calificativul pe care l-am luat. Pentru ca,avand in vedere circumstantele,eu nu stiu daca sunt in galeata cu prosti sau in galeata cu destepti....shitty exam...

Una s-a dus,au ramas 5.

Da,evident ca vorbesc despre mirobolantele probe ale bacului din acest an. Azi,pe 15 februarie,am fost si eu ca o papadie,sa imi sustin proba de COMPETENTA in utilizarea limbii romane. Mi-a fost frica,am transpirat,am schimbat multiple colorituri faciale si...am aflat ca ma aflu in clasa de experimentati a societatii bacalauretene. Deci o vrajeala s-a dus. Mai ramane info in aprilie,engleza in mai si dupa aia,de la sfarsitul lui iunie..incepe adevaratul bac. Ala strong de te muti de pe-un picior pe altul inainte sa intri in sala,te muti de pe-o buca pe alta 3 ore cat dai examenul si dupa aia te muti cu totul dintr-o parte intr-alta,3 zile pana afli rezultatele. Ala bac,nu monologul asta adresat pe care l-am sustinut azi...si ma gandesc ca am mai avut si o galagie de emotii pt el. Pfiu...

Artistica zapada

Zapada,chestia alba,pufoasa si rece,care cade in special iarna,a fost infatisata de catre marii artisti ai tuturor timputilor in multiplele forme ale artei,existente. Scriitorii au descris-o in fel si chip,pictorii au conturat-o cu multa grija si dibacie in acuarele si ulei,fotografii au surprins-o in cele mai inedite ipostaze si noi,publicul care se delecteaza din cand in cand cu arta,am apreciat-o in felul nostru. Iarna,cand vine zapada,toti copiii ies buluc afara,se bulgaresc,fac oameni de zapada,se dau cu sania,isi uda strampii si sunt in culmea fericirii. Intr-adevar,primii fulgi de nea sunt epici. Dupa un an cu canicula,ploi,avalanse,cutremure si ce altceva se mai intampla in diverse tari anual,primele stelute imaculate care cad din cer ii bucura chiar si pe cei mai morocanosi dintre oameni. Este intr-adevar o placere sa te plimbi prin ninsoarea calma,fulgii mici sa ti se prinda in par,sa ii pozezi,sa ii strivesti in diferite forme si..atat. Prima zapada este intotdeauna frumoasa. Dar mereu,dupa prima zapada vine si a doua,si a treia,si cu cod galben,si portocaliu si cu blocaje si cu toate cele rele. Aceasta de acum este ce-a de-a doua zapada. Una care a imobilizat orase intregi,a produs accidente si degeraturi,a inchis scoli,a ingropat strazi si a panicat oameni. A cam exagerat de data asta si din pacate nu se va termina aici. Pe aceasta cale,vroiam eu sa povestesc o faza,destul de amuzanta care mi s-a intamplat de dimineata. Mergeam eu frumos cu lenea cea de toate diminetile,printre troiene,spre liceu. Si cum bateam eu pasul pe loc,spre statia de metrou,observ de-o data ceva foarte ciudat legat de masinile care mergeau pe strada. Erau mult mai jos! Din pacate,la ora 7 dimineata,pe o strada nu tocmai principala,pe unde trec eu,nu sunt foarte multe masini..nu pe vremea asta,cel putin,asa ca a trebuit sa ma duc mai intr-o parte,sa ma opresc si sa ma dumiresc in legatura cu fenomenul ce se desfasura in jurul meu. Dupa ce am asteptat sa mai treaca niste masini,si am observat situatia cu mai multa atentie,mi-am dat seama ca trotuarul pe care mergeam era acoperit cu atat de multa zapada,incat eu,asa mica de inaltime cum sunt,ma aflam undeva la vre-o jumatate de metru mai sus decat trebuia sa fiu in mod normal. Tot trotuarul din mirobolanta capitala,era un mare deal,pe care cred ca m-as fi putut da cu celofanul fara nici o problema. Mi-am continuat drumul pentru ca deja blocasem destul de mult traficul pietonal care oricum se desfasura pa o potecuta cu latimea unui bocanc,aflata pe o mare movila de zapada. Am reusit totusi sa surprind cateva imagini care nu ilustreaza foarte mult ce am povestit eu aici insa,arata clar pe ce trotuare trebuie omul de rand sa circule.

Se-nvarte

S-a gandit cineva vre-o data ca in viata toate momentele,starile,gandurile,toti oamenii,toate chipurile si caracterele se invart in jurul nostru continuu? Am ajuns la concluzia ca toate se intorc. Dar nu cum tindem toti sa ne gandim cand auzim aceasta expresie,adica daca faci un rau,sunt 99% sanse sa ti se intoarca.Nu, se intorc adica revin.Oamenii din viata ta,lucruri marunte de care la inceput nu ai tinut cont,sentimente peste care ai trecut,prieteni pe care i-ai pierdut,locuri,momente,tot tot. Nimic nu se intampla o singura data. Si nu depinde de varsta omului.Trairi pe care le-ai avut in copilarie se intorc in adolescenta,la maturitate,la batranete,mereu. De exemplu,fluturasii din stomac. Ei nu mor niciodata. Doar intra in hibernare uneori si se trezesc la viata cand ti-e lumea mai draga. In momentul de fata eu sunt indragostita pana peste cap.De acelasi om pe care il ador de aproape 3 ani de zile.Acel om pe care l-am injurat,caruia i-am facut declaratii siropoase,care mi-a fost alaturi in toate momentele,cum a putut el mai mult...si daca nu a putut fi fizic langa mine,mereu telefonul lui a stat deschis in asteptarea apelului meu disperat. In ultimele 36 de ore am stat despartiti...4 ore maxim. Si acum... a plecat cu treaba si mie mi-a picat cerul in cap. Imi e mai dor de el decat mi-ar fi fost alta data dupa 2-3 zile in care nu ne-am fi vazut. Si acum a plecat de juma de ora si cand ma gandesc la el..invie fluturasii...si se ridica ..asa plini de praf cum sunt ei..dupa ceva vreme,si falfaie din aripile lor,provocandu-mi gadilici stomacali. Maine poate ca nu ma voi mai simti la fel,dar peste ceva vreme sunt sigura ca se va intampla din nou.... Oficial m-am hotarat sa cred ca toata viata omului se invarte in jurul unei axe. Si o data la ceva timp,trece din nou printr-un anume punct. Si dupa ce ai trait destul..ajungi sa constati ca fiecare clipa este un alt punct dintre acelea. Sunt fericita.Acum nu sunt nici copilaroasa nici matura. Sunt doar fericita. Nu cred ca acest sentiment tine de vre-o anume varsta.

Schiuri,echipament,partieeeee

Da,m-am laudat ca o sa ajung pe partie weekendul asta si am facut-o. Sunt la munteee. E ora 2 dimineata,febra musculara creste,precum mercurul termometrelor vara, dar sunt atat de fericita incat...incat nu vreau sa adorm ca sa nu ma trezesc maine dimineata anchilozata si Doamne fereste sa ratez o alta zi plina de zapada. Sunt 99% sigura ca am prins cel mai smecher weekend de ski. Zapada buna,destul de cald afara,putin soare ca sa mai inmoaie gheata ce se formeaza inevitabil pe la jumatatea partiei,totul super ok. Acum chiar nu m-au interesat pantofarii de sus de la telescaun,gunoaiele de pe partie sau fumul gros de gratar cu miros de mici,care te invaluie pe toate partile. Mi-am propus sa ma distrez si...jack pot! Partea cea mai buna e ca mi-am tinut promisiunea. Dupa experienta traumatizanta de acum 1 luna cand mi-am rupt picioarele pe partie,cand am injurat din strafundul plamanilor tara asta si pe cei ce vor sa transforme un rahat,intr-un rahat care produce bani multi,si am plecat val vartej,convinsa ca planetele sunt puse in asa fel incat sa imi faca mie rau,am promis ca data viitoare cand imi voi pune skiurile in picioare,o voi face cu demnitate si multa incredere. Astazi asta am facut...am fost printesa partiei!:-o

Maine imi planific o zi buna.

Am un feeling ca maine va fi o zi excelenta. In primul rand pentru ca va fi prima zi din aceasta saptamana in care imi voi scoate nasul de sub plapuma inainte de ora 8, maine va fi acea zi in care imi incep saptamana de la coada,maine este ziua in care plec la munte,maine este ziua oficiala in care iau vacanta.Adevarul este ca am avut o saptamana foarte dificila.Am tras chiulu 4 zile din 5 de la trezitul de dimineata si plimbatul prin aglomeratia din metrou,si acest lucru m-a solicitat mai mult decat ar fio trebuit. Adica am inceput sa adorm la ora 12,mai obosita decat intr-o zi in care m-am trezit la 6. Nu am luat aceasta saptamana despre care nu stiu exact daca incepe sau se termina maine ca pe o saptamana de vacanta. Adica m-am trezit la 8 zilnic,nu la 10 cum imi place sa ma trezesc in vacanta,la 12 noaptea eram in pat,nu la distractie cum as fi fost in mod normal in vacanta,am iesit rar din casa,cam o data pe zi,3 ore maxim(adica azi am ajuns la recordul de 3 ore away from home),am invatat putin,am gatit,am stat mult timp cu mine si mi-am facut planuri de viitor,m-am uitat la filme,a fost o saptamana buna,si am experimentat un stil de viata cu care nu cred ca m-as putea obisnui pe termen lung,dar care este mai mult decat necesar o data la cateva luni. Si maine...maine imi planific sa fie cea mai cea dintre zile. Vreau sa am o zi buna!Vreau sa fiu fericita,vreau sa fiu pregatita pentru orice imi rezerva astrele si catalogul(nu stiu ce medii si daca am medii incheiate). Orice s-ar intampla maine,vreau sa consider ca este ceva bun. Pentru ca si cel mai rau lucru care poate exista pe lume,are o parte buna. Si maine ies la vanatoare de parti bune.Beware!

Copiii de azi,viitorul p***i de suflet

Ati avut ocazia sa ii observati,de curand pe copiii de scoala generala?Aceia despre care inca se crede ca sunt cuminti,devreme acasa,fara absente la scoala si tot asa? Ei bine,cu o mare neplacere in taste tin sa va anunt ca ei nu sunt asa cum am crede noi.In ziua de azi nu mai exista rusine,bun simt sau macar conceptul de masura. Am nenorocul de a locui intre 2 scoli generale,iar in spatele blocului meu se apuca elevii de fumat,deoarece este exact in fata intrarii in scoala,prin spate nu trece nimeni si,ce e cel mai bine,se aude soneria. Aici,ora de ora,se aduna copii care mai de care si,vrand nevrand ajung sa le observ comportamentul. Ii stiu cu cateva doage lipsa,ii stiu fara frica de cei mai mari,stiu ca se cred atotputernici dar astazi am vazut ceva ce m-a socat. Stateam si eu cuminte,la birou cu laptoapele in fata si ma chinuiam sa strang voturi pentru concursul cu milka.Si cum stateam eu fara griji,aud de-afara niste urlete ca din gura de sarpe,de mai mai credeam ca a venit cutremurul sau sfarsitul lumii sau oricum,ceva rau de tot.Cand am auzit asemenea zbierate,m-am ridicat val vartej si am aterizat la geam,sa vad ce se intampla,daca a dat masina peste cineva,daca e nevoie de politie,ambulanta,rugaciuni sau orice. M-am ridicat pe varfuri ca sa vad si dincolo de pervaz si maaare mi-a fost mirarea cand am vazut 10 putalai de clasa a 8 a, tops, care bateau de mama focului la un aurolac,venit si el saracul cu roaba, sa caute prin gunoaie. Ma uitam, si nu imi venea sa cred,atata ura,atata rautate,la niste copii. Nu zic,ca nici eu nu stau in apropierea oamenilor strazii,incerc sa ii evit pe cealalta parte a trotuarului,caut sa nu am schimburi de replici cu ei si evident, ca mai aud si " vorbe de duh" din partea lor la adresa mea..dar totusi.Niciodata nu cred ca m-a enervat unul,nici macar cat sa fiu in stare sa il lovesc.Dapai sa ma arunc ca animalul pe el si sa ii car pumni si picioare. Ce le-o fi zis sau le-o fi facut saracul om,nu stiu,dar cert este ca mie,acum mi-e mai frica de copii de clasa a 8a decat de aurolaci. E normal? Data viitoare cand ii vad..pe ei sau pe altii,ar trebui sa ies cu bata la ei si sa le-o rup pe cocoasa? Ca eu sunt mica,nu stiu sa dau cu pumnul,dar cu batul ma descurc. Si dupa aia daca intamplator dau de parintii lor,le zic ca i-am batut ca fumau. Asa...ca sa le-o mai dea si ei inca o data. Serios,vi se pare normal?Voi asa faceati?

Momente si momente

Sunt unele momente in care pur si simplu scrii...de bucurie,de suparare,de plictiseala,de orice.Este un viciu. Si ca om tinzi sa iti consideri lista de debitatiuni cea mai frumoasa,complexa,cu substrat,magica,epica,memorabila,publicabila dintre toate care exista pe lume. Dar sunt si momente ca acesta prin care trec eu..in care gasesti "scrisuri" ale unor prieteni sau ale unor persoane ordinare,care sunt mai bune decat ale tale...si te gandesti daca mai are rost sa scrii... si oscilezi ceva vreme pana iti dai seama ca...scrisul e al tau..si numai al tau...

Concursul i love milka

Da,m-am inscris la concursul I love milka! Si daca nu o sa castig premiul cel mare,adica sa se afiseze mesajul meu pe un mare banner vis a vis de metroul de la Gorjului,sper macar sa castig 2 invitatii la film. Promit ca le dau cadou daca nu voi fii in Bucuresti pe data de 14 :D Deci..va rog VOTATI-MA!!!!! si promit ca o sa topai si eu precum unul dintre cei care au candidat la presedintie:P.

http://www.ilovemilka.ro/mesaj?msgid=d7ef9122706929cba180ff25d4811b81

Aceasta postare este adresata strict masculilor

De cateva zile incoace,bioritmul meu a fost zguduit si dat peste cap intr-un mod drastic de catre un plan pe care,masculul meu feroce s-a hotarat sa-l puna in aplicare...subit. Acel plan se rezuma la : sigilarea la domiciliu impreuna cu un alt prieten si construirea diverselor lucruri inutile pe care oamenii de pretutindeni le cumpara. Planul parea unul bun la inceput...baietii aveau o ocupatie,mai si invatau,mai puneau si un muschiulete,totul parea super bine gandit si partial organizat. Toate erau bune si frumoase pana in momentul in care,indivizii in cauza au inceput sa fie atat de scumpi la vedere,incat abia daca mai veneau in oras o data la cateva zile. Am inteles-o si pe-asta. Este visul lor,l-au apucat pe God de-un crac,sunt fericiti pana peste masele(chiar daca al meu barbatel duce lipsa de masele momentan),si eu am incercat sa il inteleg. Zic am incercat,pentru ca desi il sustin si-i apreciez mult realizarile,habar nu am de ce isi pierde timpul batand cuie,cand are un potential infinit mai mare de atat...eu chiar sper sa aiba introdus in nume apelativul 'ing.' si nu pe cel de ' nea '. Dar ... ce sa-i fac,il iubesc cu tot cu gargaunii lui. Totusi...de duminica nu a mai venit in oras,putinele conversatii telefonice au fost inmuiate in sictir,minciuni si iar sictir,si cand l-am prins cu matza-n sac,a inceput sa tipe si sa-mi spuna ca m-a mintit pentru a intarzia o discutie pe care oricum urma s-o avem,cu o zi. Ce a reusit? A reusit sa o amplifice de 10 ori si sa iasa tot el cel ranit si foarte suparat. Eu,l-am sustinut,cat nu am zis nimic si am stat ca testoasa-n casa toata ziua, eram iubita ideala,cea mai cea dintre cele. Cand l-am intrebat de ce m-a mintit,mi-a raspuns printre ragnete : 'tot timpul imi reprosezi ca nu stiu ce,ca eu nu inteleg nimic niciodata,ca nu fac nimic pentru el,ca in loc sa ma atrofiez in casa am iesit cu fetele...' El: de cate ori iti spun sa mai iesi si cu altcineva,nu vrei si stai pe capul meu.cand eu am altceva de facut. Si cand nu trebuie sa iesi tu iesi.
Eu: am incercat sa vorbesc cu tine dar m-ai expediat,ca ai treaba,asa ca am iesit. Aveai timp de mine?
El: nu,dar tu trebuia sa stai in casa.'
Pana la urma what did i do? Intelege cineva? Masculul salvator e prin preajma? Sau cel putin ce trebuie sa fac pentru a fi bine? Eu pana acum i-am zis ca fara scuze sincere nu mai vorbesc cu el. E bine? Heeelp . Maine poimaine facem 3 anisori si pe el l-au apucat tembelismele...sunt trecatoare macar?

Patinuarul de pe bulevard si bulevardul de pe patinuar

Cam asa a aratat ziua de astazi,pe strazile Bucurestene,din cauza zapezii. De data asta chiar m-a luat si pe mine prin surprindere pleasca alba care a cazut peste oras asa...in taina noptii. Aseara am intrat in casa undeva pe la ora 7,si de pe atunci era un fel de lapovita foarte stresanta care iti intra in ochi si in gura in timp ce mergeai pe strada,si mai mult decat atat,mai era si foarte foarte frig si cu udatura aia semiinghetata,fiecare suvita de par ti se facea un turture independent.Inainte sa adorm,ieri,m-am uitat pe geam si vremea nu promitea pentru a doua zi decat o mocirla foarte elaborata si inghetata,doar cat sa boscorodeasca soferii Bucuresteni putintel,de buna dimineata. Dar mare mi-a fost mirarea cand,pentru ca nu m-am uitat pe geam inainte sa plec,am iesit din scara blocului si am nimerit intr-un morman de zapada..pe care evident ca nimeni nu il stransese la 7 dimineata.Dupa ce m-am dezmeticit,am inteles de ce am din nou ochii si gura pline de zapada-pentru ca era vajul pamantului,de-aia-si am pornit tropa trop la drum,asa cum eram gatita,ca doar nu mai urcam sa ma schimb. Eu,si toti oamenii din jurul meu,mergeam precum niste pinguini,pasind scurt si des pe neaua inghetata sub talpile prea multor cizme,cu mainile ridicate cam pana in dreptul taliei pentru a ne pastra echilibrul pe traseul foarte bine aplatizat de trecatorii anteriori. Ei bine,noi ca pietoni ne descurcam cum ne descurcam,ne mai apucam de un gard,de un copac,de nenea care fuma ganditor in dreapta mea si nu parea ca isi da seama pe ce paseste...dar masinile de pe bulevard...masinile de pe bulevard,erau fara cauciucuri de iarna, pentru ca micutii nostri compatrioti au crezut ca vine vara deja, si s-au scos din uz ciubotelele speciale pentru masini,si se duceau ei ca saniutele in toate directiile,de pe-o banda pe alta,pe multiple culori ale semaforului...Era un haos general pe la ora 8 prin centru..Mamici care isi aduceau piticii la scoala, parcau in mijlocul strazii,domni stimabili la costum, parcau de asemenea pe strada,in locuri nepermise pentru a ajunge mai usor la intrarea in cladirea in care probabil ca aveau de lucru ,si tot asa...Iarna a venit..din nou. Si se spune ca sunt toate sansele sa mai vina o data, si promit, ca atunci ma voi uita pe geam pentru a nu fi luata prin surprindere..din nou.Oricum,a fost o zi buna.Mi-am cumparat o esarfa pentru ca imi era frig la gat si imi uitasem fularul...

fara titlu de data asta

Astazi este una dintre acele putine zile din viata mea cand ma simt neajutorata.Nu stiu daca mai amm prieteni si daca mai am,pe cine? Nu inteleg de ce mi se intoarce spatele cand cer ceva,nu inteleg ce trebuie sa fac ca sa pot primi si eu ceva in schimb. Ma chinui,fac,dreg,nu comentez,nu stresez,zambesc mereu,nu intreb de ce si pentru ce,iubesc cat pot de mult si in final ce imi iese? Imi iese ca stau singura in casa in weekend. Nu sunt obisnuita sa fac asta. De obicei,fac in asa fel incat sa iasa cum vreau eu. Si ce e trist este ca,in acele momente cand fac sa iasa cum vreau eu ma port urat,si totusi...in final eu sunt aia fericita. Dar acum..acum am fost buna,acum nu am zis nimic si am avut tupeul pamantului sa imi doresc ceva. Adica ... eu sa imi doresc??Pfff nu se poate. Pentru ca eu am doar dorinte handicapate. Asa si? SUnt visele mele,cine esti tu sa le judeci? Cine esti tu sa calci pe ele? Si ce daca sunt rautacioasa? Si ce daca sunt egoista..pentru o zi?? M-am chinuit atata timp sa fiu cuminte,nu am facut pipi in casa,nu am ros firele,nu am latrat noaptea..la modul asta... m-am chinuit.. si cand am zis..bai frate...vreau si eu sa stau doar cu tine. Vreau si eu ca pana cand ajung eu la tine sa plece ceilalti. ..NU. Pai cum adica..vrei sa ii dau afara din casa? Ce conteaza ca m-ai rugat sa nu fac o chestie ieri si eu am facut-o si tu te-ai suparat? Ce..te-am pus eu sa ma rogi?NU era logic ca o sa fac ca mine si o sa imi introduc organul in rugamintile tale? Din pacate era logic... si poate aveau dreptate cei care imi spuneau ca nu se poarta cu mine asa de frumos pe cat imi place mie sa cred...

Dorintele individului comun

Tipologia individului comun este una simpla. In principiu el este un om,ca toti oamenii,cu doua maini si doua picioare,cu podoaba capilara optionala, ca nu ii putem desconsidera pe oamenii cu calvitie,cu capacitatea de a vorbi,mai corect sau mai putin corect si cu POSIBILITATEA de a gandi. Isi asuma raspunderea daca decide sa o faca sau nu. Individul comun,este omul pe care il vedem la coada la paine,la coada la plata taxelor,in metrou,in masina,la piata,la biserica,la cimitir,peste tot.El este cel care se complace in situatiile cu care se confrunta in fiecare zi,se bese pe scarile rulante de la unirii la orele de varf...da...el este omul cotidian.Cel care se intoarce beat acasa la ora 14.00,cel care se cearta cu babutele care ii iau locul in transportul in comun,el este cel de pretutindeni. De multe ori el pare ca nu are nici o dorinta,ca trece prin viata ca gasca prin apa,ca este indiferent la problemele societatii si se enerveaza doar cand mai da un fotbalist autogol.Dar totusi...poate ca are si el vise,dorinte,schita unei tari ideale...Oare cum ar suna aceste iluzii in capatana lui spatioasa si goala? Sa vedem...omul comun isi doreste:
1. Sa aiba loc sa mearga pe strada indiferent cum
2. Sa nu mai stea la coada sa dea bani
3. Sa nu i se mai impoaie capul cu politica de 2 lei
4. Sa nu mai auda de studii americane conform carora filmul Avatar este daunator deoarece ii determina pe adolescenti sa se sinucida.
5. Sa nu mai aiba nevoie de functionari publici
6. Sa dispara tirurile care claxoneaza noaptea in oras.
7. Sa aiba parte de mai multe ore de somn pe noapte,indiferent de cate ar avea parte in prezent
8. Sa nu trebuiasca sa ii suporte manelele gibonului de vecin
9. Daca sta la bloc,sa aiba apa calda si dupa 8 seara si inainte de 8 dimineata
10. nu mai stiu aici..dar sunt sigura ca mai e ceva... poate sa nu mai coste tigarile atat de mult.

Rezolutii pentru noul an.Sau pentru a avea o zi buna.

*iarta
*zambeste
*relaxeaza-te
*exprima-te
*ajuta un batran
*accepta un compliment
*asculta-ti prietenii
*reia un contract abandonat
*fii intelegator cu tine si cu altii
*uita-te la albumul cu fotografii
*picteaza un tablou
*asculta tacerea
*aminteste-ti intotdeauna ca nu esti singur
*spune-le celor dragi cat de mult ii iubesti
*imagineaza-ti ca nu ai nici o grija
*joaca-te cu un copil
*citeste o carte buna
*alege-ti o stea de pe cer
*fii din nou copil
*suna-ti prietenii cu care nu ai mai vorbit de mult
*da-ti voie sa mai gresesti si lasa-i pe altii sa te ajute
*renunta la ce nu-ti place,indeplineste-ti promisiunile
*imagineaza-ti ca esti pe o plaja tropicala
*priveste atent la o floare
*cumpara-ti ceva ce iti doresti de mult
*spera ca ceea ce iti dorestise va indeplini
*ajuta-i pe altii
*respira adanc
*fa-ti un cadou
########IUBESTE!!!!!#######

Tigarica scumpicica.

Mda,dupa cum bine afla toata populatia cu care coabitam in fiecare zi,din prima ziulica a acestui an frumos rotunjit pe la colturi,s-au scumpit tigarile. De parca nu erau deja excesiv de scumpe,s-au gandit ei sa mai creasca putin accizele,ca sa mai dea putin cu laturi in populatie.Nu era de ajuns ca ne-au impodobit toate pachetele de tigari cu poze odioase,care prezinta plamani afumati si gaturi cu bube si puroi,si au mai pus si mesaje incurajatoare cu impotenta,cancer,moarte lenta si dureroasa etc. ,nu...ei trebuiau sa le mai si scumpeasca,in fiecare luna cate putin,astfel incat acum,la 1 ianuarie 2010,sa bata 10 lei. Suuuper. Si acum intrebarea mea este...daca tot ati vazut ca nu puteti scoate fumul din plamanii romanilor la fel cum nu se va putea scoate vodka din creierii rusilor,de ce continuati sa faceti asta? Adica e clar ca de fumat tot nu or sa se lase,si pe deasupra,pe langa moartea lenta si dureroasa ce-i asteapta pe fumatori,acum vor trebui sa moara si in conditii grotesti pentru ca probabil vor fi majoritatea faliti de la pretul tigarilor.Stiu ca pare stupid si ca incercam sa ne ridicam la normele iEuropene,pe unde se poarta tigarile de la 6 ieuro in sus,si unde oamenii,mult mai destepti ca noi s-au lasat de fumat. Noi nu vom face asta.Noi ne vom da in cap pe strada pentru tigari.Cand un pustan ne va cere o tigara la cheta vom prefera sa ii dam 5 lei sa mai ceara cuiva si sa isi ia la bucata de la colt.Pai e normal? Lasati-ne sa fumam. Inteleg sa nu mai fumeze minorii,super,inteleg sa nu mai traim sub munti de chistoace,foarte corect,dar nu va mai bateti joc de viciile populatiei.Pentru ca va ajunge iarba la acelasi pret cu un pachet de tigari.Si vom deveni niste olandezi mai mici si mai negri.Si ne vor calca masinile in intersectie pentru ca soferii vor fuma iarba la volan. In ultimii ani,pretul carburantilor a oscilat intr-un mod infiorator adica de la 28.000 cat era cand nu se deghizasera leii vechi in lei noi,a crescut la 30.000,35.000,38.000, 40,42,44 dupa care a inceput sa scada 43,42,41,40,39,37,36,34,32 si dupa care a inceput iar sa creasca pana la urmatoarea situatie de la 1 ianuarie :
*PETROM: Benzina 4.13 lei;Benzina 95 :3.76 lei;Motorina : 3.60 lei
*MOL: Benzina 4.44 lei; Motorina :3.80 - 4.08 lei.
Nu e normal ca motorina sa fie mai ieftina ca benzina.Dar uite ca se intampla. Oricum,asa cum oscileaza preturile carburantilor,de ce nu pot oscila si preturile tigarilor? Dar sa inceapa cu o scadere drastica,sa ajunga iar 3 lei pachetul...asa...ca sa aiba de unde sa creasca la loc. Sau macar,macar lasati-i in durerea lor pe moldoveni,sa aduca pachete de Kiss la 5 lei/bucata in piata la *****.Sunt slim,parfumate,gustoase si ieftine.De ce s-a apucat presa stupida a Romaniei sa se duca peste ei cu camera ascunsa? Adica... de ce ii manca pe ei (reporterii lu papuc) sa se duca peste saracii oameni care isi faceau si ei o bisnita.Nu sunt de acord cu incalcarea legii in general.Dar asta era un rau necesar.Si in plus,daca trebuia cineva sa ii deconspire pe vanzatorii de tigari moldovenesti,aia trebuia sa fie politia,nu un pulifric de reporter de la postul X de televiziune,post aflat aproape de faliment pentru ca i-a facut anticampanie unui candidat la presedintie,care a si iesit de altfel,si uite cum,daca nu le-a iesit lor sarmaua li se inchide sandramaua.Adica rating rating,criza criza,dar chiar nu mai gasiti si voi inca o marca de-asta inregistrata gen Madga Ciomag? M-am plictisit de oamenii astia. Mai nou vor sa puna taxe mai mari pe sucuri,hamburgeri si alte fast fooduri,carne de pui,paine,cafea,fructe exotice s.a.m.d.p. ???? Ce parere aveti? Revenim cu detalii despre noile accize pe viata.

De aici www.gazonline.ro am aflat pretul carburantilor

10 lucruri pe care imi propun sa le fac anul acesta si 10 lucruri pe care promit sa nu le fac.

10 lucruri pe care vreau sa le fac:
1. Sa intru la facultate
2. Sa iau bacul din prima
3. Sa ingrijesc un catel
4. Sa iubesc cu toata fiinta mea
5. Sa mi se indrepte dintii
6. Sa skiez in Austria
7. Sa fac din fiecare zi un prilej de bucurie
8. Sa fiu mai buna si mai iertatoare
9. Sa imi iau permis si masina
10. Sa nu treaca ora in care sa nu zambesc de cel putin 5 ori.

10 lucruri pe care nu le voi face:
1. Nu voi face rau niciunui animal,in mod intentionat
2. Nu voi avea probleme la liceu
3. Nu ma voi supara pentru oricine
4. Nu voi mai fi chiar atat de egoista
5. Nu ma voi incalta in cizme de cauciuc colorate nici in caz de viitura.
6. Nu voi rata nicio oportunitate
7. Nu ma voi ingrasa
8. Nu ma voi maturiza,nu inca
9. Nu voi cauza pagube oamenilor,decat daca voi avea un motiv intemeiat.
10. Nu o voi minti pe persoana pe care o iubesc,orice ar fi!

Sibiul fara artificii

Scriu de pe telefon de pe Valea Oltului,la intoarcerea de la revelion...Am intrat in 2010,un an mult asteptat de unii si nedorit de altii,un an care ar trebui sa deschida noi orizonturi si care ar trebui sa ne apropie mai mult de Apocalipsa. Revelionul l-am petrecut la Sibiu,intr-o viluta de vre-o juma' de margareta,dar de care am beneficiat integral,cu tot cu putinele utilitati pe care le detine.Scandalurile au inceput inainte sa ajungem la cazare,grupurile erau mult prea diferite ca sa se poata intelege,muzica nu era pe placul tuturor,comoditatea era mult prea mare iar atmosfera per total ....nasoala.Si pentru ca ziceam de artificii....In sibiu nu au fost artificii. La multi ani tuturor,cu multa sanatate,fericire si impliniri!